Sticla intre noi

Pasiunile-s inghitite, raspunsuri amortite…
Oftaturi blestemate de zambete mintite….
Stinse-n cale de orgoliu
Mereu prezent, mereu in doliu
Parca-i petece de stofa cusut peste matase-n voga
Parca-i ultimul ce-opreste,
Parca-i unda ce loveste!
Parca-i strain de tine…
Parca vine nechemat de nimeni
Spui un da pe incercare,
Cum e nu la evadare.
In lacrima obrazului nu dai crezare
Nici-n dorinta ori nevoia ce “rasare”
Coate-le-s lasate sa se duca-n adormire
Duc timpul la trecut si nu mai vine, dulce reverie.
Minte albastra ma ucizi,
Pe liniile continue tu ma vinzi.
Cate-or incapea in tine?
Cate sa mai car cu mine?
Totul tace cand intreb…
Mai las timp, ca doar avem,
Cam pe loc noi sa ramanem.
Minte rece, minte cu atatea mii de colturi
Minte cruda, minte dura…cu atatea fel de laturi
Nu! Nu, nu timp avem! c-avem altele destule…
Avem pereti si pe tavane lustre…
Numai bune de privit, cand t-arati un biruit.
Of minte albastra, din culoare rece tu te faci
In toale seci tu mi te-mbraci
Te dezbraci de fiecare
Ce-oi fi eu, o oarecare?
Te tin tare in control,
Ca te stiu d’atatia ani.Parol!
Lasa-mi norii vii sa-mi vie
La “incrucisate”, ca ma stie

Nu-mi zi unde a ma duce .
Nu-mi sadesti atata avere
Cat poate inima sa spereĀ 
Cand e inca la putere…

E doar sticla intre noi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>