Protestez

Adevarata revolutie nu incepe in strada.

     Nevoia de protest vine din inima (cu siguranta cei asa zisi pragmatici imi vor  linsa articolul cauzei cuvantului “inima”) si daca aspiram si ne dorim schimbarea desigur ca avem nevoie de actiune. Dar ce gresit am fost inteleasa si ce raspunsuri taioase am primit…
Spuneam: “Eu am invatat de la alte tari civilizate, sa nu pun la judecata limita si nivelul altora decat daca perimetrul imi este incalcat si chiar si atunci printr-un zambet. Am invatat sa ma preocup de bunastarea mea interioara si intelectuala si sa iubesc oamenii.”
Mi s-a spus ca aducem vorba de domnul Egoism… Ar fi fost mai multe de spus si de clarificat. Opozitia ar fi ramas insa la fel de acida si agresiva, intr-un mod atat de gratuit. Totusi, bateam pentru fronturi comune…

Imi fac adaugirile aici si spun: Nu vom putea schimba nimic niciodata, nici acum nici peste inca 2 secole cu fruntea incruntata. Nu vom sti a vindeca sufletele nici unui “om sarman” prin ingheturi in piata…. Toate aceste lupte sunt de ordin politic si numai de ordin politic. Ei sunt masteranzi in aceste aranjamente, stati linistiti va depasesc numeric si ca putere nu mai zic.

 Eu sunt Tia da?  Traiesc intr-un perimetru de 60mp cu loc destul sa-mi expun tablourile. Am o singura buna prietena de 10 ani care lucreaza pentru 15 milioane, am avut o pisicuta frumoasa dar acum compensez ca am masina (joke). Vroiam sa subliniez ca sunt un om special intr-un patratel mic.

Stiti cat de simplu se poate schimba lumea? 
Printr-un click! Vorbesc de actiuni mai profunde care mai devreme sau mai tarziu vor face oamenii mai constienti de drepturile si posibilitatile lor.

Ies dupa paine, da? La coltul magazinului sunt patru baieti de cartier, mai mereu prezenti. Vara cand trec pe langa ei in egarii si tricourile mele dezlanate, se instaleaza o tacere malc…si uneori aud unele susoteli… Nu m-am uitat niciodata incruntata la ei, nu i-am judecat, nu i-am persecutat…dar le-am zambit. Intr-o zi imi lipseau 5 bani…in spatele meu unul din baieti mi-a zis “Doamna dati-mi voie, am eu”. Asta reprezinta efectul…

Ce nu intelegem unii dintre noi este ca schimbarea asta pleaca de la stima de sine a fiecaruia dintre noi. Si nu sunt catusi de aproape de egoism… 
Si nu, nu vorbim nici de o “iubire generala”, vorbesc despre “iubeste-ti semenii”. Pentru cine gaseste prea religioasa directia mea o poate traduce prin orice “limba” doreste. Pe principiul daca lui ii fac un bine poate imi va da si mie cineva.
Zambiti caseritei de la Megaimage….daca sunteti atat de inteligenti si lideri deosebiti, poate asa veti tine cont si de faptul ca femeia aia (poate) sta de 12 ore pe bani foarte putini, in prag de sarbatoare servind pe altii, fara un brad facut acasa pentru a-si putea permite o pereche de role pentru fetita ei.

Stiti cand vom avea schimbarea?

Cand veti vedea pe strada doi tineri care arunca seminte si inainte sa-i judecati, va veti gandi la mediul si sansa lor la educatie. Cand va veti gandi ca poate sigur provin din familii unde mancau un colt de paine pe zi si ca sa supravietuiasca, s-au inrait, iesind cu “pretenii” in strada, urand masinile fitoase care le treceau ostentativ pe langa stomacelelor lor stranse.

Va veni schimbarea:

Cand veti vedea un om nervos care uita sa-ti zica multumesc ori sa-ti tina usa liftului, un taximetrist arogant care va indispune, atunci cand nu veti aplica tacerea dar nici agresivitatea ca un bumerang.

Si cand veti face toate astea, dupa sa-mi veniti mie sa-mi insiruiti actiunile voastre de protest si toate duminicile in care indurati in strada….si nici macar atunci….

Atunci cand veti zambi inainte de toate, atunci cand va veti stradui din putinul vostru sa daruiti unui om pierdut o sansa sa vada speranta… speranta ca Binele si oameni buni mai exista. Asta hraneste mai mult decat orice fleica de carne sau 10 lei aruncati in dispret. Respectul si zambetul…ii vor face sa nu mai fure…sa nu mai cerseasca, sa-si doreasca mai mult de la ei insisi.
Nu vorbesc de “iubire generala” (ce denumire mai este si asta?)…inainte sa ne luptam cu “soarecii parlamentului”… ar trebui sa ne unim noi intre noi. Si nu, nu cauzele ne vor uni. Ele pot crea cel mult bisericute si ne vor imparti in fronturi opuse. Si zau, ca faceti exact ce “soriceii aia politicieni” asteapta. Va asteapta cu un “picior in groapa” si unul afara sa poata manipula in continuare. Ce credeti voi? Ca eu nu cunosc la ce nivel se falsifica si se genereaza fel de fel de informatii pentru a-si atinge scopurile lor avide de putere? Si cati nu sunt ca mine…

Schimbarea nu va avea loc de acolo…ci de printre noi. 


Unirea si salvarea poporului roman va fi posibila cand va invata in loc sa se planga sa zambeasca…

Cu mana…pe aparare

Degradarea, conservarea si reducerea.

Este totusi de inteles ca degradarea ar fi un gest natural al vietii. O toleram intr-un fel sau altul cu totii.  Frunzisoarele astea erau verzi acum o luna, unele din ele au murit. Am vazut si frunze verzi, moarte si rupte de pe creanga.

Este cineva ce isi accepta degradarea propriului eu? Sau cati dintre noi isi observa propriile principii cum se tot modeleaza, se tot lasa perturbate de o stanga care te cheama cu o treapta mai jos sau de o dreapta care te vrea intr-un salt riscant si periculos? Rationamentul se amesteca in fel de fel de ape incolore si fara gust.. Conditionat de instinctul supravietuirii te trezesti in colt de camera cu mana pe… aparare. Primul intrat primul lovit… Ajung aici pentru ca tot dau cu pieptul de fel de fel de sageti, dar cine stie cate nu trimit eu. Rar dar le  ascut bine :P .

Ajungem si la valori, si la  sistemul nostru de “imunitate” mental, ale noastre repere si mecanisme din bucati emotionale; restranse din fel de fel de experiente care te fac maine sa stii ca asta trece la “da” si restul la “nu” (in cazul extremistilor ca mine).

Asadar, ma gandesc ce varianta produce mai multa unitate? Ce forma de daruire, cata constanta si in ce cantitate toate acestea devin capabile de a produce o unitate (un bond, acel bond)? Dar oare “unitate” e solutia? Si pentru ce ma interesez eu de unitate?!

Echilibru, armonie, obiectiv comun…mai sunt deci si altele. Dar eu, dupa cum bine vad persist incontinuare pe ea. “Esti o idealista” a rasunat din gura fiecarui om care s-a plimbat o vreme mai adanc prin mine. Nu suntem cumva toti idealisti? Nu cumva toti ar trebui sa tindem catre? Unii spun “e o iluzie” si ii vezi mergand cu spatele cocosat. Mici dar multumiti… Dorm sigur mai bine ca mine. Mi-am luat si eu somn de cateva ori, pana in momentul in care iarasi aceeasi forta inconstienta de mine ma trage inapoi… Cred ca ii pot raspunde acum prietenului meu din articolul “dialog”… ca e ceva complet involuntar de mine.

Ce alegem, cu ce vrem sa ramanem? Cu inceputul in necunoscut, cu mijlocul ei in plin confort…umbrit repejor de mama rutinei sau sfarsitul in eliberare? Daca vrem si sfarsit, daca nu ne putem opri si la mijloc…fie sa scriu intr-un ton optimism. Mai avem nevoie de un termen si il invit sa intre: conservarea. Avem asadar, degradarea, conservarea si reducerea. Si ma intreb asa: intri intr-un inceput bogat de noutati, de nuante si stari. Intotdeauna vei mai descoperi ceva nou despre tine in noul cerc format. O imbratisare buna, un sex respectos, o plimbare romantica, un zambet dimineata.

Dintre toate unele se extind, altele se aplatizeaza, stagneaza sau chiar dispar. Deci pe langa faptul ca nu se mai conserva acele franturi ce te/va hraneau odata, ele mai si dispar. Conditia umana, nu?…

Dispar unele si te vei numi matur si intelept daca “accepti” si spui “asta e”….acuma trebuie sa te multumesti cu ce ai si sa nu comentezi ca vrei mai mult doar “ti-a facut atatea la inceput”. Iar cu reductia, ce facem?

 

Deci totul se reduce la….bani, sex, marime? Totul pana la…

Arta sexului dur

“Sa nu ma intelegi gresit; sexul dur nu trebuie sa implice violenta; puteti merge atat de departe cat doriti amandoi fara sa se ajunga la chestiuni neplacute.

Sadismul moderat a devenit un fenomen destul de raspandit in dormitor. De aceasta data vom vorbi despre cine este seful in dormitor.

Chiar daca ai o relatie de mult timp sau esti cu nevasta ta sau ai o aventura de o noapte, trebuie sa te asiguri ca si ea vrea sa se intample acest lucru. Daca faceti asta pentru prima data, stabiliti un cuvant care inseamna stop cand e pronuntat de oricare dintre voi. Cuvantul trebuie sa fie unul pe care nu-l folositi de obicei in pat, ceva de genul “mustar” sau “cersetor”.
Poti aborda subiectul fie atunci cand sunteti intr-un preludiu linistit fie cand nu faceti nimic de natura sexuala si puteti discuta la rece. Cand o saruti o poti apuca ferm de par si trebuie sa o intrebi daca-i place ceea ce-i faci. Daca geme de placere, poti sa-i mai spui cateva lucruri pe care ai vrea sa i le faci.

Scopul este sa-ti dai seama de dorintele ei in acest domeniu.

inteteste stimularea

Durerea si placerea nu sunt asa de diferite. De exemplu ambele trimit semnale nervoase. Placerea sexuala trimite semnale catre creier si la fel face si durerea. Durerea poate deci imbunatati sexul. Ma refer desigur la o durere moderata. Totul depinde de voi, de ceea ce va place.

Poti sa fii bland sau poti sa fii salbatic…

Pentru cei blanzi

Lovirea usoara: Daca nu i-ai mai facut asta pana acum, ia-o usor. Incepe prin a-i freca fesele intr-un mod bland si loveste-o din cand in cand continuand imediat cu mangaierile. Loveste-o din ce in ce mai des (tine minte sa faci asta cu blandete) si din ce in ce mai tare. Daca faci asta cum trebuie, vei obtine efecte dorite.

Muscatul: Daca faci asta cum trebuie, muscatul iti poate aduce placere erotica imensa. In timp ce o saruti, incepe sa o musti usor de diferite parti ale corpului, cum ar fi gatul, umerii, coapsele, fesele. Depinzand de reactia ei poti continua cu muscaturi din ce in ce mai intense, dar nu o rani — nu-i va placea.

Trasul de par: Din cand in cand prietena mea isi prinde parul in coada pentru ca eu sa o pot trage in timp ce facem sex in pozitia capra. Poti incerca si tu asta si multe alte lucruri care iti dau prin minte, avand mereu grija sa nu se treaca dincolo de limita placuta.

Tine-o de maini.

Exista momente cand ea ar vrea sa-si plimbe mainile pe tot corpul tau. Atunci poti incerca sa-i blochezi orice miscare. Un bun exemplu este ca data viitoare cand vine la tine, prinde-o de la intrare pune-o la perete, ridica-i mainile deasupra capului si tine-i-le cu o mana, iar pe cealalta baga-i-o inauntru in timp ce o saruti peste tot cu pasiune.

Pentru cei salbatici

Catuse: E un sentiment cu totul aprte sa o legi cu catusele de un obiect imobil, cum ar fi de pat. Leag-o de maini si de picioare si apoi tortureaz-o incet. Poti sa-i faci tot ce vrei, dar ai grija la limitele de care vorbeam mai devreme.

“Biciul”: Daca nu a fost cuminte, trebuie sa o pui la punct. Dar nu face asta punand-o pe genunchi si palmuind-o la fund. Mai bine repara-i comportamentul gresit printr-o mica “biciuiala”. Daca o faci cum trebuie, dupa putin timp te va implora sa faceti sex.

Strangulare: Deoarece strangulare reduce cantitatea de sange care patrunde in creier si provoaca o senzatie halucinanta, ea a devenit un fetis pentru multi oameni. Desi poate fi un lucru periculos, daca o tii pur si simplu de gat in loc sa o strangulezi efectiv poti ajunge la un rezultat placut din punct de vedere sexual. Ai mare grija sa nu se ajunga la asfixiere.

Incercare grea: Uneori femeile au o placere perversa in a-si refuza partenerul. Se intampla ca prin acest refuz ea, de fapt, sa vrea sa aiba o partida nebuna. De aceea tu trebuie sa insisti, iar ea te va refuza in continuare. Nu te opri si pana la urma va iesi ceva superexcitant. NU UITA! Poti face acest lucru daca ai o relatie cu o fata, relatie care sa-ti permita aceste jocuri sexuale. Trebuie sa simti daca ea vorbeste serios cand iti spune sa te opresti, pentru ca daca intr-adevar vorbeste serios, va trebui sa te opresti imediat pentru a nu ajunge la viol.

Aceste sugestii iti vor deschide cu siguranta drumul catre sexul dur. De aici incolo sunt sigur ca vei descoperi si singur alte lucruri care sa-ti provoace placere sexuala.

Am postat acest topic pentru a vedea reactiile si pentru a sti cat de masochisti sau sadici suntem?!”

 

Ps: Nu mai cunosc sursa…dar mi-a placut…

No comment

” …astazi mi s-a intamplat ceva minunat (…). Astazi mi-am dat seama ca de fapt asta este modalitatea prin care eu ma pot exprima, non-verbal, dar totusi transmitand gandurile, trairile, starile si emotiile mele si ca trebuie sa fac asta mai ales atunci cand sunt bine, ca trebuie sa exprim ceea ce simt prin orice cale. Azi am inteles ca trebuie sa-ti spun ce simt pentru tine, altfel decat printr-un “te iubesc” sau prin cuvinte firave pe care mi-e atat de greu sa le verbalizez, altfel decat prin gesturi care credeam si speram eu ca pot substitui lacunele mele de exprimare. Asa ca m-am inchis in birou, mi-am frecat mainile plin de nerabdare si m-am apucat sa astern aceste randuri, care sper din tot sufletul sa iti arate macar o parte din ce simt pentru tine si despre imensa fericire pe care o traiesc din momentul in care te-am strans pentru prima oara in brate.

Vreau in primul rand sa stii ca nu am uitat nici o secunda si ca nu voi uita niciodata in viata mea unde si cine eram atunci cand te-am cunoscut, unde si ce am ajuns imediat dupa ce am m-am conectat cu spiritul tau plin de lumina.. Iti spuneam ca esti un simbol in viata mea, iar revelatia avuta cautand aceasta idee mi-a transmis ceva inexplicabil de bun. M-a facut sa realizez ca de fapt vad in tine mai mult (…) decat fizicul si pamantescul pot aduce si transmite. (…) m-ai salvat din fundatura in care ma adusese oboseala cronica de a mai cauta, din scorbura in care ani la randul mi-am ascuns cu grija emotiile si trairile pe care nimeni nu a fost in stare sa mi le inteleaga si sa mi le impartaseasca. M-ai ridicat ca pe un fulg si m-ai suflat de praf si ai facut-o cu atata usurinta si naturalete incat nu gasesc cuvintele care sa exprime cat de impresionat sunt. Tu esti prima persoana din viata mea care a reusit sa ma faca sa privesc altfel decat in jos. Tu esti singurul spirit care ma rascoleste in asemenea masura incat incep sa-mi pun intrebari si sa reevaluez valorile in care credeam pana sa te intalnesc. Incepand de la tine eu am invatat sa privesc spre lumina, sa inteleg cu adevarat cine sunt si ce pot, sa iubesc, sa traiesc, sa invat, sa ma misc… Sunt in plin proces de auto-recunoastrere, de eliberare din temerile in care m-am zbatut ani in sir pierzandu-mi incetul cu incetul speranta. Iar asta ti se datoreaza tie si iti voi fi recunoscator mereu pentru ca dincolo de orice altceva m-ai ajutat sa ma ridic, sa-mi recapat speranta, sa cred ca viata are un rost, sa ma gandesc din ce in ce mai mult la solutiile pe care le am pentru a scoate tot ce e mai bun in mine, pentru a repara tot ce (…),

Vreau sa stii ca eu traiesc cu tine dincolo de aspectele lumesti si materiale si ca daca in viata de zi cu zi fac unele stangacii asta se intampla pentru ca abia acum invat sa fiu eu, sa fiu puternic, sa eliberez energia pe care am acumulat-o (…). Vreau sa stii ca admir si regasesc in tine toate acele lucruri care am visat ca pot exista, toate acele calitati pe care nici nu le banuiam vreodata. Cumva realizez ca sunt coplesit de cat de bun primesc de la tine incat intru intr-un blocaj in care singurele lucruri pe care reusesc sa le exprim sunt cele clasice  (…). Se petrec schimbari majore in mine, in modul meu de a gandi, se reaseaza lucrurile si sunt atat de fericit ca in sfarsit vad o directie. Iar directia nu e neaparat patternul clasic in care sa ma limitez la lucrurile lumesti, ci atinge mai degraba dezvoltarea spirituala, dorinta de a evolua, de a intelege, de a ma ridica tot mai sus. Iar tu faci asta posibil cu atata generozitate incat nevoia mea de a-ti raspunde este uneori exagerata prin gesturi si cuvinte care nu reusesc sa exprime admiratia mea pentru tine.

(…). Ador puterea ta de a intoarce tot ce e greu in pozitiv, imaginatia ta nestavilita si pofta cu care vorbesti despre ce ne-ar putea face fericiti. Ma pierd in ochii tai plini de viata si iti sorb cuvintele pe care le rostesti in timp ce iti faci griji pentru cat vorbesti.   Sunt ahtiat dupa felul tau de a fi, dupa capriciile tale, dupa nelinistile tale si tehnicile pe care le aplici ca sa ma tii in priza. Eleganta si feminitatea s-au inventat odata cu tine, iar simtul tau innascut pentru frumos sunt sigur ca nu ar putea fi atins de nimeni daca ar exista conditiile materiale ca tu sa te poti exprima in voie. Esti adorabila cand te enervezi si bushesti tu tot ce-ti cade in mana, cand imi intorci suparata spatele, iar eu ma perpelesc nemastiind ce sa fac sa te impac. Ma faci sa simt ca traiesc, sa-mi aud pulsul, sa-mi vizualizez sangele curgand prin vene. (…) te gasesc adorabila atunci cand firea ta nelinistita si pasionala iti intoarce ideile si pornirile pe toate partile, sunt uimit cum poti sa tii pasul cu tine si fascinat de cat de mult entuziasm arunci in tot ce te insufleteste. Admir enorm devotamentul pe care il arunci in aceasta relatie si stiu ca este un efort imens pentru un spirit liber ca al tau… Iti multumesc din suflet pentru toate clipele importante pentru mine in care nu ai ezitat nici o secunda sa-mi stai alaturi, pentru stradania ta de a te mentine frumoasa si ingrijita, pentru mesele excelente pe care le gatesti atunci cand iti permite timpul, pentru tot ce faci pentru mine aici in lumea fizica, sau acolo unde simtim amandoi ca traim, la acel nivel spiritual pe care nu il putem constientiza din pacate.(…).

Vreau sa stii ca esti un om minunat si ca daca restul din jur ar avea macar 10% din ce ai tu, lumea ar fi perfecta! Vreau sa te ajut sa nu te mai indoiesti niciodata de tine si sa intelegi ca tu esti marul de aur din livada de uscaturi si nu invers !!! Vreau sa pun umarul la realizarea visurilor tale si sa fiu in aceeasi camera cu tine in momentele de fericire si realizare pe care ti le pregateste destinul. Vreau sa ma bucur si sa plang langa tine pentru tot ce ne va oferi viata! (…) “

Exista o varsta corecta?

Aud din guri destepte expresia: nu mai am varsta potrivita, nu se mai cade sa fac asta, nu mai am energia necesara…
Incapatana si rebela am cam fost mereu, dar am insistat si am crezut constant in autoeducatie, aceea de-a imi pastra un creier vivace, un trup in forma, un ten ingrijit, putand astfel sa-mi conserv bunatatile sufletesti pana cat de tarziu se poate. Sa raman prin preajma oamenilor tenaci, cu vibratii si conceptii sanatoase.

Care e varsta unde te opresti, intreb eu? O dilema veche… Unde incepi sa iti refuzi un sarut in parc sau o noapte in care bei pana adormi cu bocancii in pat?
Care e prioritatea responsabilitatilor de toti motivam varsta ca factor activ in actiunile si deciziile noastre?  Ma intreb serios daca mi-a venit si mie timpul, acum la nici 30 de ani ca ar trebui sa-mi refuz “chestii” pe care inima mea le cere, hrana.
Sa-mi refuz ce, in cele din urma? Un pahar de vin, o seara aventuroasa, un pachet de tigari, un sarut intr-un club? Ar fi timpul sa-mi refuz toate si altele doar pentru postura, imagine, pentru altii? Dar eu?
Cern gandurile astea mai des decat pare; varsta&limitarile si deloc surprinzator am ajuns la acelasi rezultat: “maturizarea” e o capcana. Maturizarea nu vine din a-ti refuza micile placeri, marile placeri (miliardara nu sunt…deci prea mult oricum nu-mi pot permite). Maturizarea vine cand te cunosti, cand te auto-observi, cand stii ce cauti si ce ai nevoie.
Nu, nu pot sa traiesc banal si ritmic. Nu pot sa ma iubesc in plafonare si motricitati calculate. Intr-o viata stereotip. Nu pot sa nu imi doresc iubirea cu toate spumele si tulburarile de care stim ca e capabila. Nu pot sa tin o telecomanda-n mana si sa nu am alte 1000 de ganduri in spate despre “mai mult” si “mai bine”. Nu pot sa indeplinesc doar sarcini, sa fiu un cetatean model si nici o femeie plictisita. Nu pot sa tac daca vad greseli de ortografie in toaleta unei institutii de invatamant, nu pot sa tac vanzatorului din piata care mi-a vandut conopida cu 5 lei mai mult. Nu pot sa vad ca am necajit sufletul unui om drag s-apoi sa nu-mi cer iertare. Cum mai nou, masor datul invatand ca cine se arata bun e luat de prost.
Nu pot sa ma insel nu am cum, nu am cum sa gresesc. Nu pot sa cred ca o fata acra, si mai increzuta ca mine este un model de urmat si muza barbatilor. Nu pot sa cred in ceva ce este static, fara valuri fara dinamica, un mediu avid si lipsit de cusur. Un vulcan care colcaie…
Ma scuzati, eu Pot. Pot…dar nu vreau! Nu accept iar lupta asta este cea mai grea de dus cu mine…

Nu ma opun fara motiv…ci repercursiunile si efectele unei pozitiii aparent CONTRA …sunt o solutie pentru unii dintre noi.

Cine ne imbatraneste barbatii?

Ce se intampla cu barbatii nostri doamnele mele? Barbatii nostri, latini ai Romaniei?! Rar intalnesc barbati deschisi, simpli si cu un zambet acolo pe fata gata gata sa te binedispuna si pe tine. Din ce in ce mai rar…. Ce se intampla cu barbatii nostri care nu se mai bucura pentru orice si nici din nimic. Pentru ce vor, si-ar dori, sau viseaza nu cuceresc, nu cauta, nu-si mai doresc. Un bilet castigator la pariuri poate il face sa-si bea berile fara grija… Pe cine sa trag eu de maneca pentru faptul ca barbatii refuza sa zambeasca? Ori refuza, ori cred treaba asta cu proaspetimea si tineretea sufletului sunt basme inventate de femei ca mine? Pe cine sa invinovatim noi, pe fostele, pe actualele, pe societatea noastra care-si subestimeaza poporul si nu-i lasa sa-si adune in conturi mii de euro, un frigider arhiplin cu sanse reale de a deveni supraponderali… Cine ne imbatraneste barbatii? De unde si cand isi pierd ei pofta de viata? Unde sunt barbatii cu inima deschisa, barbatii veseli? Barbatii care-ti fac si ei dimineata frumoasa…cu o cana de ceai la marginea patului…in ciuda vremei ploioase si friguroase. Unde sunt barbatii care cuceresc, care asteapta, care asculta… care lasa adevarul si de partea femeilor? Intreb de barbatii nostri ai Romaniei, jur ca in afara tarii nu gasesti atatea chipuri aplecate si ursuze. Gasesti dincolo de granita si barbati liberi, visatori ori mai vrednici, strasnici, altii mai ciudati, altii mai normali, altii mai increzatori, altii mai pasionati, altii doar ei, altii sunt mai multi. Sunt ce vor ei sa fie…comunica deschis despre ce simt, cum simt. Nu au frica de cuvinte, nu au frica de sentimente tari, nu au frica de a-si trai viata.

Riscurile iubirii

 

Orice meserie cu riscurile ei, ei bine si cand iubesti si pune naiba pe unul dintre cei implicati sa faca stanga iar celalalt dreapta cam ai pus-o. Ca orice alta actiune si iubirea are riscurile ei. Si zau ca acum le stiu mai bine ca oricine. Imi spunea cineva astazi “eu nu mai cred in iubire”. M-am intrebat daca verbul cheie mai sta in A CREDE. In ce trebuie noi de fapt sa credem?

Sa vrem iubire sau sa credem in iubire? Sa asteptam iubire? Sa chemam iubire? Deci daca ii schimbam verbul si iubirea primeste alta varianta cu scop primar. Vrem iubire cu totii nu? Deci din start nu o putem nega, ea este, exista…si cand te doare mai tare pieptul fix atunci vezi doi porumbei cum iti incalzesc mainile si se privesc pana in colosul inimii intr-o scena banala, in statia de metrou…

Ce sa mai spui? Ce sa fie oare adevarat? Sunt ei naivi? Sau esti tu deplasata? La primul impuls spui : “Ah, ce frumos” , ti se si impleticeste limba in monologul tau mental numai cand o spui. Ti se indoaie inima zau.

Tu zburlita, aiurita in lupta spre refacere si vindecare te uiti asa in amarul sufletului tau si numai clisee iti vin in minte. Cobori si nu ai cum sa nu iti spui: “O doamne ce ii asteapta”.

Riscurile iubirii sunt mari, sunt tari, sunt incolore, sunt de lunga durata iar profilaxia tratanentului daca bate la comun pentru doua persoane pe tot mapamondul tot este ceva.

Va spun ca, oricat de mult ai pune suflet in iubirea respectiva, oricat te-ai lupta, oricat de mare ar fi sansa ori abilitatile celor doi din relatie de a rezista, de infrunta…conteaza sa fie doi. Dar doi…nu doar cu prezenta, cu portofelul sau cu sarmalele calde. Doi oameni constienti, foarte constienti. Vrei sa dormi in papuci? Dormi in papuci atunci, dar nu te implica intr-o relatie. Vrei sa traiesti ca un burlac casatorit? Va trebui sa alegi, sunt variante ce nu pot relationa.Si la final nu mai tine nimeni cont de toate momentele in care ai tras cu dintii sa repari, sa refaci sa reconstruiesti cand inca nimeni poate nu era patat de alte greseli mai mari precum orgoliul sau neincrederea.

Inca ceva, din cultura noastra socio-emotionala trebuie scoasa de URGENTA expresia “in spatele unui barbat puternic se afla o femeie puternica”. Doamne iarta-ma, dar ce aveti impresia ca femeia e stalpul de care te agati, o Madonna a tuturor indurarilor si tolerantelor posibile a tuturor stangaciilor si imaturitatilor iubitului ei?

 

Dialog

-Nu ai ajuns la practica.

-Nu am avut chef…

-Sa te intreb atunci cum se manifesta cheful la tine?

- Ca o bula colorata ce se aprinde daca este intr-o zona de emergenta…

-Ca fain le zici. Mai, vorbesti tare bine ! Pareai mai superficiala …se pare ca nu esti.

-Stiu…!Nu esti prima persoana… Banuiesc si cauza, dar uneori ochiul meu autocritic sau Observatorul este aruncat prin diverse ape si nu vede ce ar trebui sau mai bine spus, filtreaza gresit, dar astea pleaca de la frici, interpretari gresite si altele si mai urate.

-Eu cred ca fara sa ai aceasta intentie…pui accent pe sexualitate si senzualitate in dauna unor calitati de profunzime…

-Eu am observat ca ele se ascut cand  ele nu-mi sunt recunoscute ori implinite foarte aproape de mine, gen partenerul de viata. Astfel,  instincul vine si cere singur: “Aici, hraneste-ma”. Daca nu ma insel este una din legitatile compensatorii in momentele unui metabolism debusolat. Corpul isi sugereaza singur metodele de supracomensare conturand caracterul negativ al balantei date peste cap. Mai poate fi vorba si de paranteza de iubire si declin care-mi consuma asiduu energia, ce s-ar traduce din partea spirtuala a vietii prin: esti departe de sinele tau, nu te regasesti.

- Te duci in spate si le analizezi, frumos, bravo…Am observat ca nu dansezi cu oricine si nici oricand. Dansul tau, privirea ta ,modul cum adulmeci si trimiti energie in univers…spune ceva si inca nu imi dau seama ce. In schimb toate transmit o atractie… desi  poate tu nu vrei asta mereu. Dar eu am descoperit destul de tarziu la tine…ca nu pentru ochi este ce ai tu de oferit… Iti explic si vreau sa folosesc cuvinte putine si esentiale…

-Am rabdare, timp si atentie.

-Asa ca las un pic deoparte ce simt eu ca ai tu de oferit…si revin la framantarile tale care ies prin pori sub aspectul unei senzualitati intelectuale…desi tu esti in esenta mai mult senzoriala…ceea ce incerci sa definesti ca fiind “control” uneori te incurca…

-Da, despre framantari e un capitol mare…

-In imbratisarea ta exista o combinatie foarte interesanta intre fericirile tale si nefericirile de moment, intre dorurile tale, asteptarile tale si mai mult in durerea care nu stii cum sa o ascunzi. Te feresti de ea. Si cu toate astea, genial este ca transmiti emotiile intr-un acord foarte subtil cu muzica…

-Sa fiu oare  la limita de maturare? Cand depasesti pragurile superficiale critice si te poctinesti tocmai la acceptare? Acceptarea deplina?!

-Mi se pare mult spus “acceptare deplina”. Si nu prea avem cum sa atingem pragul asta, in fiecare zi invatam ceva. Ma asteptam de la tine,  acum ca te-am descoperit si in aceasta forma….prin inteligenta si diplomatie… Iti spun si stiu sigur ca stiu ce spun o dragoste ca a ta nu este usor de gestionat… asa ca suporta ce e greu si savureaza gustul rafinat…

-Greul asta imi pare mai greu decat orice de pana acum….

-Tu ai ales un nivel special…inca nu imi dau seama daca voluntar sau involuntar…

 

 

Dor de dor?

Vezi tu pata aia naluca dar vie?

Fuse facuta pentru tine

Eu ti-o dau dar pana unde?

Pana dincolo de dune

In ce sa mai cred eu acum?

Cand trecutul  devenit acum nebun

Vrea  sa mai scot ceva din nou?

Imi curg visele  prin stilou

Sa-mi spal sufletul de ultimile licariri?

Smulse din straniile carari

Tu tot nu stii cine am fost

Eu tot nu stiu cu ce rost.

Cine-ti suceste tie sufletul?

Calculele tale  tale mana-n mana cu poetul

Doare? Ce doare mai mult?

Dor toate? Dor la fel?

Dor pe rand? Dor toate odata?

Dor de dor?

Dor de singuratate? Dor de ura?

Dor de neinteles?

Dor de dor?

Cum face ea sa vina peste tine?

Vine sa-ti spuna ca uitasi de mine

Doare, doare si la mine

Doare la fel de bine si la tine?

In ce sa mai cred?

Mai cred in tine, eu inca iti vad lumina si soarele

Iti vad chipul ascuns printre zebrele

Te-a ranit si te-a lovit

Ticalosenie spui tu, acum amortit

Ramai cu bine suflet de iubit.