Frica de barbati

Sunt in metrou, pe scaunul rosu.Imi desfac putin geaca la gat si imi bag manusile in buzunar.

In fata mea vad o doamna in jurul varstei de 35-40 de ani, isi tine mainile impreunate intre genunghii indreptati catre el. Are manichiura proaspat facuta cu un rosu visiniu, are ochi mari si albastri, pusi in evidenta de un rimel discret. Clipeste des, dans semne de iritare. Nu gestiguleaza si respira normal. Are un par balai, zburlit lasat peste umeri. Tace. Buzele-i tac, isi freaca mainile cu finete, parca isi ofera singura iubire si protectie. In dreptul genunghilor ei, doua maini groase gesticuleaza de zor. Nu se indreapta decat cu privirea catre ea, o priveste cu dispret. O manipuleaza din vorbe, iar unele cuvinte la nivel micro vazut printr-o sticla de camera, parca ii dadeau direct peste fata cu toata respiratia si vuietul venit printre. Este aglomerat, el continua sa o puna intr-o lumina proasta desi ii vede privirile ei din coltul ochiului ce observa ca deranjeaza. Atunci parca el tipa si mai tare :”Nu ma asculti?”, “Te ascult…” “Tu taci cand vorbesc eu intelegi?”.

Citesc in ochii albastri cum isi masoara cuvintele si calmul. Ii simt rasuflarea grea, pieptul i se innoada. Sper sa nu planga… Inca are spatele tintuit drept, sper sa nu izbucneasca…ca nu stiu ce am sa ma fac…ori tac, ori fug, ori…

Picioarele lui stau cracanate bine, lasand loc burtii sa i se aseze confortabil. Are gene lungi si ochi negri, neingrijit si cu o vorba deloc convingatoare. Ii reproseaza ceva, inteleg destule din gesticulatie si din vorbele din timpul stationarilor.

“Esti tampita, proasto” “De ce ma faci proasta? Ti-am explicat, aveam de terminat ceva si a trebuit sa mai stau o ora”.

Mi-am deschis telefonul, am pus muzica in casti cumva stiind ca starea mea de bine e mult mai importanta. Ah si la naiba coboara in acceasi statie cu mine, ce pacat. (…) O presiune in urechi ma surzeste… ii aud intr-un final doar “Aici coboram, sa stii” “A da? Pai nu este asta statia, unde te uiti?” “Este uite!” “Mda bine”.

Frica de barbati… Nu exista nici o scuza pentru barbatii ce isi jignesc femeile, mamele, prietenele, colegele. Disputele-s oricand valabile, uneori chiar de dorit. Si nici nu mai stiu daca tine de educatie, ori de societatea romaneasca, de suprimarea femeilor cu istoricul binestiut.

Stiu doar ca intr-o zi am sa incep sa pocnesc si eu.

Cand vad o femeie jignita de un barbat, imi vin imaginilea alea din copilarie ce ma usturau pe retina: carutele cu caii uscati de foame, biciuti de un tiran salbatic lipsit de viata.

O moarte ce omoara si el pe altii; propriul cal.

One thought on “Frica de barbati

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>