No comment

” …astazi mi s-a intamplat ceva minunat (…). Astazi mi-am dat seama ca de fapt asta este modalitatea prin care eu ma pot exprima, non-verbal, dar totusi transmitand gandurile, trairile, starile si emotiile mele si ca trebuie sa fac asta mai ales atunci cand sunt bine, ca trebuie sa exprim ceea ce simt prin orice cale. Azi am inteles ca trebuie sa-ti spun ce simt pentru tine, altfel decat printr-un “te iubesc” sau prin cuvinte firave pe care mi-e atat de greu sa le verbalizez, altfel decat prin gesturi care credeam si speram eu ca pot substitui lacunele mele de exprimare. Asa ca m-am inchis in birou, mi-am frecat mainile plin de nerabdare si m-am apucat sa astern aceste randuri, care sper din tot sufletul sa iti arate macar o parte din ce simt pentru tine si despre imensa fericire pe care o traiesc din momentul in care te-am strans pentru prima oara in brate.

Vreau in primul rand sa stii ca nu am uitat nici o secunda si ca nu voi uita niciodata in viata mea unde si cine eram atunci cand te-am cunoscut, unde si ce am ajuns imediat dupa ce am m-am conectat cu spiritul tau plin de lumina.. Iti spuneam ca esti un simbol in viata mea, iar revelatia avuta cautand aceasta idee mi-a transmis ceva inexplicabil de bun. M-a facut sa realizez ca de fapt vad in tine mai mult (…) decat fizicul si pamantescul pot aduce si transmite. (…) m-ai salvat din fundatura in care ma adusese oboseala cronica de a mai cauta, din scorbura in care ani la randul mi-am ascuns cu grija emotiile si trairile pe care nimeni nu a fost in stare sa mi le inteleaga si sa mi le impartaseasca. M-ai ridicat ca pe un fulg si m-ai suflat de praf si ai facut-o cu atata usurinta si naturalete incat nu gasesc cuvintele care sa exprime cat de impresionat sunt. Tu esti prima persoana din viata mea care a reusit sa ma faca sa privesc altfel decat in jos. Tu esti singurul spirit care ma rascoleste in asemenea masura incat incep sa-mi pun intrebari si sa reevaluez valorile in care credeam pana sa te intalnesc. Incepand de la tine eu am invatat sa privesc spre lumina, sa inteleg cu adevarat cine sunt si ce pot, sa iubesc, sa traiesc, sa invat, sa ma misc… Sunt in plin proces de auto-recunoastrere, de eliberare din temerile in care m-am zbatut ani in sir pierzandu-mi incetul cu incetul speranta. Iar asta ti se datoreaza tie si iti voi fi recunoscator mereu pentru ca dincolo de orice altceva m-ai ajutat sa ma ridic, sa-mi recapat speranta, sa cred ca viata are un rost, sa ma gandesc din ce in ce mai mult la solutiile pe care le am pentru a scoate tot ce e mai bun in mine, pentru a repara tot ce (…),

Vreau sa stii ca eu traiesc cu tine dincolo de aspectele lumesti si materiale si ca daca in viata de zi cu zi fac unele stangacii asta se intampla pentru ca abia acum invat sa fiu eu, sa fiu puternic, sa eliberez energia pe care am acumulat-o (…). Vreau sa stii ca admir si regasesc in tine toate acele lucruri care am visat ca pot exista, toate acele calitati pe care nici nu le banuiam vreodata. Cumva realizez ca sunt coplesit de cat de bun primesc de la tine incat intru intr-un blocaj in care singurele lucruri pe care reusesc sa le exprim sunt cele clasice  (…). Se petrec schimbari majore in mine, in modul meu de a gandi, se reaseaza lucrurile si sunt atat de fericit ca in sfarsit vad o directie. Iar directia nu e neaparat patternul clasic in care sa ma limitez la lucrurile lumesti, ci atinge mai degraba dezvoltarea spirituala, dorinta de a evolua, de a intelege, de a ma ridica tot mai sus. Iar tu faci asta posibil cu atata generozitate incat nevoia mea de a-ti raspunde este uneori exagerata prin gesturi si cuvinte care nu reusesc sa exprime admiratia mea pentru tine.

(…). Ador puterea ta de a intoarce tot ce e greu in pozitiv, imaginatia ta nestavilita si pofta cu care vorbesti despre ce ne-ar putea face fericiti. Ma pierd in ochii tai plini de viata si iti sorb cuvintele pe care le rostesti in timp ce iti faci griji pentru cat vorbesti.   Sunt ahtiat dupa felul tau de a fi, dupa capriciile tale, dupa nelinistile tale si tehnicile pe care le aplici ca sa ma tii in priza. Eleganta si feminitatea s-au inventat odata cu tine, iar simtul tau innascut pentru frumos sunt sigur ca nu ar putea fi atins de nimeni daca ar exista conditiile materiale ca tu sa te poti exprima in voie. Esti adorabila cand te enervezi si bushesti tu tot ce-ti cade in mana, cand imi intorci suparata spatele, iar eu ma perpelesc nemastiind ce sa fac sa te impac. Ma faci sa simt ca traiesc, sa-mi aud pulsul, sa-mi vizualizez sangele curgand prin vene. (…) te gasesc adorabila atunci cand firea ta nelinistita si pasionala iti intoarce ideile si pornirile pe toate partile, sunt uimit cum poti sa tii pasul cu tine si fascinat de cat de mult entuziasm arunci in tot ce te insufleteste. Admir enorm devotamentul pe care il arunci in aceasta relatie si stiu ca este un efort imens pentru un spirit liber ca al tau… Iti multumesc din suflet pentru toate clipele importante pentru mine in care nu ai ezitat nici o secunda sa-mi stai alaturi, pentru stradania ta de a te mentine frumoasa si ingrijita, pentru mesele excelente pe care le gatesti atunci cand iti permite timpul, pentru tot ce faci pentru mine aici in lumea fizica, sau acolo unde simtim amandoi ca traim, la acel nivel spiritual pe care nu il putem constientiza din pacate.(…).

Vreau sa stii ca esti un om minunat si ca daca restul din jur ar avea macar 10% din ce ai tu, lumea ar fi perfecta! Vreau sa te ajut sa nu te mai indoiesti niciodata de tine si sa intelegi ca tu esti marul de aur din livada de uscaturi si nu invers !!! Vreau sa pun umarul la realizarea visurilor tale si sa fiu in aceeasi camera cu tine in momentele de fericire si realizare pe care ti le pregateste destinul. Vreau sa ma bucur si sa plang langa tine pentru tot ce ne va oferi viata! (…) “

Fragment 3 din LadyLove

Am crezut și nu o dată, având consecvență în iubire și echilibru, că dătătorul de viața ne face onoarea să o trăim. Am crezut și m-am luptat gurilor subțiri cu buze uscate, care nu știau a spune despre iubire și onoare la fel ca mine. M-am reinventat ori de cate ori a fost nevoie. Am săpat în mine până unde părea că nu se mai  poate. Și nu  găseam în asta o limită, nicidecum, mă lăudam când reușeam, stârnind astfel de la invidie, gelozie, posesivitate, revoltă, ignoranță,  până la oameni cu priviri admirative și mute, cei din urmă fiind adesea oameni mult mai maturi decât mine. La douazecișidoi de ani mă înțelegeam cu o prietenă de patruzecișicinci. Nu m-a îmbătrânit. Ea imi cerea sfaturi iar eu i le ofeream pe cele inca pure.

M-au dezămăgit mulți. M-au desconsiderat în principii, iar cu fiecare dezămăgire în parte, repoziționarea mea pornea spre alte direcții. Cui îi puteam eu spune că adevărul îmi croiește mie viața?  Că aerul îmi dă mie destul cât să fac pe alții să fie frumoși și să zâmbească?

 Cu fiecare schimbare, pierdeam din ce în ce mai mult, din principiile, din valorile mele, din ceea ce credeam, din ceea ce  vedeam, din ceea ce simțeam, din tot ceea ce reprezentam cu adevărat eu.

Un prieten mi-a spus odată că oamenii au puterea de a ne altera. Mare adevăr! Am o expresie pe care imi place mie să o folosesc în cazurile de acest gen și anume: mănâncă mere stricate, te vei strica și tu! Vei strica și tu la rândul tău!

Trăiam într-o lume a liniștii de ascultat. O lume a mea unde ceream a mi se vorbi fără cuvinte  și cu atingeri fără trup. O lume unde a simți se întâmplă fără să vrei, unde zborul uman există și fără aripi. Pocnea în mine un sortiment de amalgam al stărilor vii, stări care mă făceau să cred că totul este posibil, că pot atinge un galben vestejit și să-l refac verde. Mă simțeam puternică, alteori crud de slabă. Până când nimic nu se mai succedea raționamentului. Nici măcar timpul.

O lume a mea, unde o mână întinsă, când îmi urlă sufletelul ahtiat după o atingere caldă și sinceră, cu  fruntea încruntată de apăsări și tulburări sistematice și tremur de o incontrolabilă incertitudine, cerșind, lipsită de orgoliu și fudulități  meschine,  de  exprimări  subtile  și uitate de profunzime ar fi hrănit tot Adevărul din mine, regăsind  curajul de a mă accepta până la ultimile curbe.

Credeam că doar astfel se poate trăi într-o lume devotată culorilor calde și a artei către zâmbet și fericire….

Știam că trăiam între coordonatele unei lumi idealiste, concepută de iubire. Realitatea mă făcea să greșesc, iar ce reușeam a face mai bine era “setarea”  dulcelui  fenomen al auto-orbirii, când îmi blocam rațiunea firească, cea informațională și operatională să mai gândească. O făceam când mă lăsam cotropită era frica a ceea ce pot să gândesc, mă rupeam de rațiune și mă lăsam cât mai dusă pe val. Nu știam să înnot, mă aruncam fără colac, mă credeam vreo matză cu sase vieti.

Insă ce se întâmpla pe val devenea și mai senzațional. Dădeam imediat tonul unui val perfect și îl făceam să creadă că îmi place să mă stropească. Când aveam să obosesc trăgeam de mal mai  aproape. Dădeam piept cu valul mult și bine, să mă știe de puternică și dornică, lăsându-l să mă domine. Fără ezitare mă trântea cu fundul de nisip, încă puțin și aproape să mă înnece. Mă vroiam ridicată dar el mă ducea și mai adânc!

Trăiam palpitații de nu mai simțeam pământ sub picioare, iar apa sărată mereu mă făcea să cred că mă iubește. Plănuiam să mă retrag, să mă duc spre treburile mele. Mă uitam în fugă după el, părea mai hotărât ca nici unul de până atunci să mă doboare.

Mă orbisem să cred că acum era să fie vorba despre acel altfel de val. Fugeam spre mal, udă și înfrigurată, închideam  ochii și retrăiam secvențele. Imi aducea atâta neplăcere, atâta  nefericire, doar pentru că mă încăpătânam de fiecare dată ca pe cel din urma să nu-l mai sar!

Vroiam doar să îl trăiesc, să vină cum ii vine, să plece când vrea și să se uite cum îl aștept în dulcea mea romanță de a iubi până-n abis.

 Bucuresti, ianuarie-februarie 2011

Fragment 2 din LadyLove

Pe bărbați îi pedepsesc când se comportă ca niște nemernici frustrați, atunci când, după două trei partide cu o ispită, parcă concepută pentru lauda altora, se apucă să-și  detalieze performanțele sexuale prietenilor săi, câștigând astfel mult doritul loc în loja imaginară din mințile lor strict masculine. 

Ea rămâne în pat zâmbind și se întreabă :”O să mă respecte? Am fost cam vulgară și perversă, porno nu mai zic. Dar azi e luni,  îmi parfumez gâtul și îndrept cămașa. Sar într-un călcâi, căutând haotic al doilea toc, cu un entuziasm nebun în a-mi îndeplini funcția de la serviciu la cote maxime. Mă simt în formă, găsind  metodă perfectă în a fi la înălțime”. Mai pe scurt, femeia își trăiește imaginea  unei  zile perfecte. Insă oricât de drăgăstoasă i s-ar fi arătat ea acelui bărbat, fie că era vorba de un “one-night-stand”,  sau deja despre o relație, mecanismul lui sexual  monitorizează și deslușează  prin conceptul excitativ cunoscut din copilarie  că pornografia și perversiunile sunt mult mai dorite și întepătoare, decât miorlăiturile pisicești cu “te iubesc”, spuse-n șoaptă la ureche. Pe acei bărbați îi mustruluiesc, care deși turbează la aceste manifestări libertine, nu vor sta mult pe gânduri până la o primă insultă în a te denumi o curvă.

Dar ce înseamnă curvă și de ce a apărut această definiție în special adresată femeilor, bărbații nefiind foarte departe de comportamentul notificabil în acest cuvânt!?!

Aș putea întra în polemică la nesfârșit despre acest subiect și nu o fac pentru că vor fi puțini acei care știu despre ce categorie anume de femeie vorbesc atunci când ea intră în acest incetuos vocabular.

Lucrurile fiind de fapt  foarte simple ce pornesc de la începuturi, mai vorbesc despre acelaș subiect și cu această posibilitate am ocazia să subliniez. Lumea a fost împărțită în două, o dată cu lumea biblică aparută și înversunat apărată,  bărbații au preluat supremul control considerându-se parcă mâna dreaptă a lui Dumnezeu față de mizeriile femei care….au mâncat din acel măr păcătos. Așă că, încă din acele începuturi, universul masculin a desprins că deține putere atât fizică cât și psihică în a fi mai dur și mai impetuos în fața femeilor, consimțind că în judecata lor nu se ascunde nici un fel de eroare ori păcat. Eu aș ține cont, de un Adam care nu și-a apărat teritorul de nevrednicul șarpe….

 

Imi plac mult filmele alb negru, au un joc al cuvintelor mult mai penetrabil decat cel de astăzi, mai subtil și mai clar. Replicile lor sunt la obiect fără ocolișuri, iar mimica sunt principalele prim planuri pe care se focuseaza întreaga acțiune, ceea ce ușurează privitorului să perceapă noțiunile simple fără sofisticare și atracție către alt interes, altul decât cel al intrigii.

Spun de filmele alb-negru, pentru ele rămân singurele aducătoare al unui aspect al trecutului vizavi de interactiunea verbala si expresiva, și a mentalității de atunci în compoziția lor pură,  culminând în zilele noastre în alte milioane de forme, păstrând totuși aceeași rădăcină.

Femeile au fost mereu cele reținute în folosul bărbatului, creându-le astfel sentimentul de dependență, de inferioritate, instalându-le propria ipocrizie față de ele înșele.

De cele mai multe ori bărbații își vor numi curvă, femeia pe care tocmai o iubise atât de mult, cea pe care tocmai a pierdut-o, ori nu o mai poate avea!

Las subiectul deschis și neterminat, considerând că indiferent cât de multe s-ar fi scris, schimbarea vine din intregul fiecărui bărbat, care înțelege de astăzi și de acum să aprecieze manifestul iubirii prin activitatea sexuală atunci când este dorită unanim către una deschisă și liberă.

Mai doresc bărbaților să îi rog să nu mai învete femeile importanța banilor și să nu le mai construiască minciuni infantile în a le obține mici favoruri, pentru că nu știi niciodată cum după ce “ai reușit să o cumperi”, te vei îndrăgosti de ea…

Aduc aminte că vorbesc despre o anumită categorie de femeie, cea care nu percepe în aceste gesturi consumabile altceva decât efortul bărbatului în a îi satisface din micile bucurii materiale ale vieții. Vorbesc despre femeia care simte profund și trăiește totul atât de intens încât doar acei ochi luminați ale unor bărbați pot înțelege dedesubturile ei, unde într-o lume limitată acceptă și schimburile materiale. Vorbesc despre o anumită categorie de femeie!

Femeii care știu să iubeasă, iar devotamentul le rămâne un instinct nemuritor ce le curge prin vene, cu mâini atât de frumoase. Evoc femeile aducătoare de lux prin atitudinea și respectul ce și-l poartă.

Amintesc bărbaților că este foarte ușor să distrugi încrederea unei femei, puterea și frumusețea ei. Este poate cel mai simplu scop de obținut acelor bărbați dominați ai succesului absolut, prin mijloace cabalistice, fără scupule ori omenie, în orice și-ar propune. Le mai amintesc doar că, făcând acest lucru este poate unul din cel mai josnic fapt, care nu conduce decât spre portretul evident al unui bărbat slab, credul, imatur, pierdut într-o lume creată de el, influențabil, cu alte cuvinte…un nimeni!

Le mai aduc la cunoștiință, că se simte prezența unei dureri  ce îl și conduce spre un drum atât de josnic, însă odată recunoscută ea se ridică complet și se scurge cu totul ca și cum nu ar fi existat, astfel încat aș sfatui către alegeri noi, începând de acum din acest moment, concurând astfel cu o noua dimensiune a mareției de sine.

Obținând informații noi prin experiențe și oameni, prin relații tranzitorii și noi suferințe căpătate, ni se dezvăluie încă o dată, amploarea reală a spectrului despre necunoscut, către o nouă viziune mai amplă și mai hotărâtoare. Cel puțin așa arată o abordare sănătoasă…

Increderea în relație se dezvoltă și se împreunează foarte bine  în timp, dar mai ales în felul în care este consumat și folosit! Până la încrederea totală, câteva din dedesubturile ușor de surprins sunt dorința individuală către succes, orgoliul imperturbabil, posesivitățile noastre și gesturile egoiste ce ne rămân și vor persista, disimulând imaginea sentimentelor, a intențiilor noastre adevărate acestea formând consistența unor opreliști considerabile.

Atât femeile, cât și bărbații s-au lăsat prinși în jocul ametitor al “ruletei de casino”  care nu duce decât către faliment și satisfacții contrafăcute. Vorbesc de falimentul emoțional care  funcționeaza fiecare la nivel individual și se identifică cu insolventa voluntară sau involuntară a unui suflet  secătuit, acrit și pustiit. 

Fragment din LadyLove

 

-Ce om, cu înfățișare de bărbat cauți?mă întreabă Gândul.
- Doar un el special, multicolorat, emotiv și puternic, armonios încadrată frumusețea sufletului cu cea a fizicului, trebuie să îl văd ca într-o oglindă. Un compozitor care să îmi dea viață devenind prin muzica lui cu dans, un instrument al corpului, un compozitor pasionat după o muză concretă și devotată inspirației lui!

Un el care s-ar abține de la egoism, ca eu să-l pot trimite în curcubeul senzual. Il voi putea face să vibreze, și să uite să respire, până când îmi satur eu adorația față de el. Ii voi ierta, așa zisele păcate. Să aibă mâinile de bărbat,  care vor face din corpul meu să prindă forme de femeie și cu care va scoate tot ce e fals din mine. Să aibă ochii care îi văd cum caută și îmi cad apoi în palmă ca o jertfă a împlinirii. Să-mi curețe sufletul de umbre  și griji, iar alea prioritare să ni le asumăm reciproc.  Să se ocupe de mine să fiu bine.  Să mă facă să fiu mai buna si din ce in ce mai buna.

Să nu se lipească prea mult de mine la masă cu musafirii, nu ca nu mi-ar placea, dar nu am fi primiti asa cum ne-am dori sa se intample. Să nu îmi ierte delăsarea. Să fiu eu cea care decide când îmi tund părul. Și să mă găsească frumoasă cu fiecare lucru schimbat sau nou. Orice, din “nu ca înainte”,  să-mi accepte îndrăgind evoluția.  Pregătit să-și cedeze tot confortul mie, fara a profita vreodata cu adevarat. Să mă descalțe din priviri. Să mă dezbrace fără mâini. Să vină acasă când este timpul de venit. Să mă înțeleagă cum iubesc eu. Cum știu eu a iubi, să încerce si el din ale mele.

Pentru că nu mă simt bine în blugi să evite cât se poate ieșirile care necesită o astfel de îmbrăcăminte. Să fumeze și din țigările mele. Să comande din meniu pentru el, ce-mi place și mie. Să-mi  rămână tânăr. Să facă ce crede el că e mai bine cu mine.

Să mă înveselească. Sa iubeasca viata oricat de bogat sau sarac ar fi. Sa se multumeasca cu multul la fel de bine si cu putinul.  Sa imi ofere suport emotional.

Să fie cel care îmi încălzește degetele de la picioare cu ale lui.  Să ne putem filma când ne iubim. Să mă caute de purici ca pe maimuțe. Să fie politicos cu restul femeilor și atât.  Frumos la chip, iar când îl sărut pe frunte și privesc spre el să îi găsesc genele frumos arcuite și buzele cărnoase, ca un bebelaș care caută odihnă la pieptul meu.  Când mă are în brațe să o facă cu pieptul bine desfăcut.  Să fie educat și galant, dar serios când trebuie.  Dar, aș vrea totuși chiar foarte serios!

Să fie impunător prin “armura” lui, ba chiar cu un mecanism al posedării usor dus la extrem :) .  Ar fi o forma subtila de a spune:  „Hai predă-te în brațele mele, de aici nu mai ai cale de întoarcere, lasand oricum destinul sa isi urmeze drumul.  Până la el să fie un “One way trip”, hotărât și categoric.

Sa fie masculin, puternic si sensibil. Sa fie natural, curajos si sincer. Sa spuna mereu Adevarul oricat de tare ar putea sa doara. Sa ma indrepte cand pasesc stramb, sa se oglindeasca in actiunile mele. Sa caute in sexualitate divinitatea completa, sa ma accepte asa cum sunt. Sa imi ofere atentie, afectiune si apreciere. Sa-mi croiasca un drum in viata, spulberandu-si frica de a ma pierde. Ca prea multa lumina m-ar face sa uit de el. Sa creada in mine si dragostea mea…

Sa spuna ce simte, sa caute pasiunea si romantismul. Sa fie harnic si dornic de mai mult si mai bine. Sa imi accepte personalitatea, uneori acida alteori darnica. Sa ma cunoasca…si sa stie ca in timp ma dezvalui din ce in ce mai bine.

Sa dorm noptile langa el unde devine locul prefer sa-mi las mintea sa se odihneasca. Sa ma priveasca. Sa fie acel el pe care il vad cu ochii inchisi. Acel barbat trecut si intelept. Acel barbat unic, special. Uman.

Sa aibe aceleasi nevoie de a cauta un suflet unde poate sa se descotoroseasca de prejudecati, de oranduiri, de reguli si religii.

Sa fie prietenul meu de suflet, amantul meu din noptile pline, sotul loial langa care lupt cot la cot pentru o viata mai buna.

Sa fie el, sa am ochi sa il recunosc. Sa il am langa mine. Si cu el de mana…sa plecam spre orice, oriunde…

 

 

 

 

 

 

Muzica

http://www.youtube.com/watch?v=AiaY-vRowfc

In sfarsit un mix foarte foarte bun. Si cand spun asta la ce ma refer? Poate fi bun azi, dar maine nu/nu la fel…asta face ca un set sa fie bun…sau EXCEPTIONAL DE BUN. Sa-l gasesti pe mood-ul pe care esti- il intelegi in totalitate, poate fi bun si maine caci stii unde sa-i gasesti potrivitele pentru tine, dar sa nu-l descoperi pe larg la fel. Mai obiectiv spus, iti scapa cele 3 secunde de pian de trecere cu o piesa veche si atat de romantica. Incredibil de bun, mixtura intre chill-house-tehnica-muzicalitate-ritm-traire. Cand gasesti legatura intre Massive Attack – Protection vs. The Cure – Close to me si Franz Ferdinand – lets get high, atunci stii ce inseamna un bioritm interior muzical de o acuratete incredibila. Si culmea, acuratea nu vine din “individuale” ci din ” majoritati”. Mai concret? Adica sa pot compune ceea ce este pe gustul tuturor si bun. Nu doar o combinatie ce place tie, lui si inca catorva.  Un set bun nu te plictiseste, iti tine coonstiinta treaza sa spunem asa, te tine in PIESA.

Daft Punk – Something About Us… cu

Un start  bun – Voice of core Sofa Sweeper (Ibiza) “change your heart…” / Past Sub Sub “they don’t love you like I love you”/Werewolves On Wheels -Hayride to hell… si aproape incheie cu Marvin Gaye/ How Sweet it is (To be loved by you)…..

Enjoy

Blocajele emotionale, boala si energia

1.Ne imbolnavim sufletul, mintea si apoi trupul. Sufletul ni se imbolnaveste pentru ca nu-i acordam hrana speciala. Pentru ca 80% din actiunile si dorintele noastre sunt la limita materialului. Sufletul e pus deoparte, trantit intr-o ceasca de cafea de dimineata, unde-ti lasi buzele rosii cu bucati din piele moarta. Asa se imbolnaveste sufletul. Mintea devine o umbrela si te tine acoperit de ploaie pana pocnesti. Si cand pocnesti in trupul tau se da revolta, confruntarile, emotiile, scaparile, neatentiile. Te tratezi cu unguente…

2.Ne dizlocam de inima si sentimente, mintea o lasam sa primeze si apoi trupul face actiuni desarte. Un tot inseamna un intreg. Un intreg inseamna inima (ceea ce percepem din inima, sentimente, culori, sensibilitati, instincte, putere si vointa), minte (ratiune, logica, disciplina si antrenament). Mintea se deznoada de sora-sa si nu-i ramane decat sa acceseze din fisierele arhivate, din experientele vechi invatate, din presupuneri si suspiciuni. Trupul se lasa moale, necontrolat si determina actiuni contrare, desarte, complicate. Te tratezi cu baut si nopti pierdute.

3.Ne imbolnavim cu non-mancare, mintea si apoi trupul. Ne hranim cu ce gasim, ne hranim cu ce avem. Gatim ce putem, inghitim cand apucam. Ne slabim de energie si nu mancam pentru pofta dupa gust, ci mai mult dupa cantitate si avantajul financiar. Mintea da rateori, iar trupul se impleticeste in task-urile de zi cu zi.

4.Ne lasam imbolnaviti de televizor, mintea cumparata si apoi trupul urla de durere. Vrem sa stim totul si credem ca intr-o telecomanda ne sta puterea. Ca daca nu dam Press ON nu stim ce se intampla in lume, ca daca nu intelegem politica nu stim cu cine votam( si cand vin alegerile absenta la vot le da motiv de “frauda” cum asuma unii, altii tot de acolo), ca daca nu auzi stirile  nu intelegi in sistem traiesti (stiri doar despre viata satului in care se bea si se violeaza, se da in cap, se fura si mor oameni pe autostrazi). Ne cumpara din ganduri si timp, ne cumpara din emotii, din vise si subit ne doare corpul cu cap cu ceafa cu tot. Ne culcam tristi si ne intrebam “Ce ne facem? Te tratezi cu antidepresive…

5.Nu ne cumpatam in deciziile facute si nici nu alergam dupa activitati sanatoase, ne obosim psihicul si apoi ne imbatranim trupul inainte de vreme.

Boala este o disfunctie de metabolism. Netratata la timp genereaza in mai multe locuri afectiuni din cele mai grave si trage dupa sine complicatii. Boala, ca lectie spirituala poate fi considerat  motiv sa te cauti, sa te dezbraci.

Disfunctionalitatile trupului fizic sunt doar o consecinta a incarcaturii provenite din coeficientul si calitatea energetica pe care ti-o conferi, ti-o cultivi ori o culegi din jur. Caci intre toate firisoarele noastre sunt doar elemente energetice care raspund, corespund, se blocheaza, evolueaza, vindeca sau imbolnavesc. Energia pleaca si ea de undeva. Energia este creata o data prin gandul compus de noi si dus mai departe in minte si trup, prin urechea care se lasa deschisa sa auda orice si cat mai mult, prin gura care inghite.

Blocajele emotionale reprezinta insuficienta energetica pe care tu o soliciti dar nu o reincarci… Un blocaj emotional este capabil sa transmita in fiecare celula mesaje false, incomplete si nesigure. Informatia energetica in stadiul disfunctional este capabil sa genereze dizarmonii non-naturale organismului, metabolismului, mintii si ulterior trupului fizic. Blocajul emotional percepe schimbari la nivelul trupului, este calea cea mai rapida de monitorizare a anormalitatii in care te simti. In timp se instaleaza si boala…