Riscurile iubirii

 

Orice meserie cu riscurile ei, ei bine si cand iubesti si pune naiba pe unul dintre cei implicati sa faca stanga iar celalalt dreapta cam ai pus-o. Ca orice alta actiune si iubirea are riscurile ei. Si zau ca acum le stiu mai bine ca oricine. Imi spunea cineva astazi “eu nu mai cred in iubire”. M-am intrebat daca verbul cheie mai sta in A CREDE. In ce trebuie noi de fapt sa credem?

Sa vrem iubire sau sa credem in iubire? Sa asteptam iubire? Sa chemam iubire? Deci daca ii schimbam verbul si iubirea primeste alta varianta cu scop primar. Vrem iubire cu totii nu? Deci din start nu o putem nega, ea este, exista…si cand te doare mai tare pieptul fix atunci vezi doi porumbei cum iti incalzesc mainile si se privesc pana in colosul inimii intr-o scena banala, in statia de metrou…

Ce sa mai spui? Ce sa fie oare adevarat? Sunt ei naivi? Sau esti tu deplasata? La primul impuls spui : “Ah, ce frumos” , ti se si impleticeste limba in monologul tau mental numai cand o spui. Ti se indoaie inima zau.

Tu zburlita, aiurita in lupta spre refacere si vindecare te uiti asa in amarul sufletului tau si numai clisee iti vin in minte. Cobori si nu ai cum sa nu iti spui: “O doamne ce ii asteapta”.

Riscurile iubirii sunt mari, sunt tari, sunt incolore, sunt de lunga durata iar profilaxia tratanentului daca bate la comun pentru doua persoane pe tot mapamondul tot este ceva.

Va spun ca, oricat de mult ai pune suflet in iubirea respectiva, oricat te-ai lupta, oricat de mare ar fi sansa ori abilitatile celor doi din relatie de a rezista, de infrunta…conteaza sa fie doi. Dar doi…nu doar cu prezenta, cu portofelul sau cu sarmalele calde. Doi oameni constienti, foarte constienti. Vrei sa dormi in papuci? Dormi in papuci atunci, dar nu te implica intr-o relatie. Vrei sa traiesti ca un burlac casatorit? Va trebui sa alegi, sunt variante ce nu pot relationa.Si la final nu mai tine nimeni cont de toate momentele in care ai tras cu dintii sa repari, sa refaci sa reconstruiesti cand inca nimeni poate nu era patat de alte greseli mai mari precum orgoliul sau neincrederea.

Inca ceva, din cultura noastra socio-emotionala trebuie scoasa de URGENTA expresia “in spatele unui barbat puternic se afla o femeie puternica”. Doamne iarta-ma, dar ce aveti impresia ca femeia e stalpul de care te agati, o Madonna a tuturor indurarilor si tolerantelor posibile a tuturor stangaciilor si imaturitatilor iubitului ei?

 

Dialog

-Nu ai ajuns la practica.

-Nu am avut chef…

-Sa te intreb atunci cum se manifesta cheful la tine?

- Ca o bula colorata ce se aprinde daca este intr-o zona de emergenta…

-Ca fain le zici. Mai, vorbesti tare bine ! Pareai mai superficiala …se pare ca nu esti.

-Stiu…!Nu esti prima persoana… Banuiesc si cauza, dar uneori ochiul meu autocritic sau Observatorul este aruncat prin diverse ape si nu vede ce ar trebui sau mai bine spus, filtreaza gresit, dar astea pleaca de la frici, interpretari gresite si altele si mai urate.

-Eu cred ca fara sa ai aceasta intentie…pui accent pe sexualitate si senzualitate in dauna unor calitati de profunzime…

-Eu am observat ca ele se ascut cand  ele nu-mi sunt recunoscute ori implinite foarte aproape de mine, gen partenerul de viata. Astfel,  instincul vine si cere singur: “Aici, hraneste-ma”. Daca nu ma insel este una din legitatile compensatorii in momentele unui metabolism debusolat. Corpul isi sugereaza singur metodele de supracomensare conturand caracterul negativ al balantei date peste cap. Mai poate fi vorba si de paranteza de iubire si declin care-mi consuma asiduu energia, ce s-ar traduce din partea spirtuala a vietii prin: esti departe de sinele tau, nu te regasesti.

- Te duci in spate si le analizezi, frumos, bravo…Am observat ca nu dansezi cu oricine si nici oricand. Dansul tau, privirea ta ,modul cum adulmeci si trimiti energie in univers…spune ceva si inca nu imi dau seama ce. In schimb toate transmit o atractie… desi  poate tu nu vrei asta mereu. Dar eu am descoperit destul de tarziu la tine…ca nu pentru ochi este ce ai tu de oferit… Iti explic si vreau sa folosesc cuvinte putine si esentiale…

-Am rabdare, timp si atentie.

-Asa ca las un pic deoparte ce simt eu ca ai tu de oferit…si revin la framantarile tale care ies prin pori sub aspectul unei senzualitati intelectuale…desi tu esti in esenta mai mult senzoriala…ceea ce incerci sa definesti ca fiind “control” uneori te incurca…

-Da, despre framantari e un capitol mare…

-In imbratisarea ta exista o combinatie foarte interesanta intre fericirile tale si nefericirile de moment, intre dorurile tale, asteptarile tale si mai mult in durerea care nu stii cum sa o ascunzi. Te feresti de ea. Si cu toate astea, genial este ca transmiti emotiile intr-un acord foarte subtil cu muzica…

-Sa fiu oare  la limita de maturare? Cand depasesti pragurile superficiale critice si te poctinesti tocmai la acceptare? Acceptarea deplina?!

-Mi se pare mult spus “acceptare deplina”. Si nu prea avem cum sa atingem pragul asta, in fiecare zi invatam ceva. Ma asteptam de la tine,  acum ca te-am descoperit si in aceasta forma….prin inteligenta si diplomatie… Iti spun si stiu sigur ca stiu ce spun o dragoste ca a ta nu este usor de gestionat… asa ca suporta ce e greu si savureaza gustul rafinat…

-Greul asta imi pare mai greu decat orice de pana acum….

-Tu ai ales un nivel special…inca nu imi dau seama daca voluntar sau involuntar…

 

 

Dor de dor?

Vezi tu pata aia naluca dar vie?

Fuse facuta pentru tine

Eu ti-o dau dar pana unde?

Pana dincolo de dune

In ce sa mai cred eu acum?

Cand trecutul  devenit acum nebun

Vrea  sa mai scot ceva din nou?

Imi curg visele  prin stilou

Sa-mi spal sufletul de ultimile licariri?

Smulse din straniile carari

Tu tot nu stii cine am fost

Eu tot nu stiu cu ce rost.

Cine-ti suceste tie sufletul?

Calculele tale  tale mana-n mana cu poetul

Doare? Ce doare mai mult?

Dor toate? Dor la fel?

Dor pe rand? Dor toate odata?

Dor de dor?

Dor de singuratate? Dor de ura?

Dor de neinteles?

Dor de dor?

Cum face ea sa vina peste tine?

Vine sa-ti spuna ca uitasi de mine

Doare, doare si la mine

Doare la fel de bine si la tine?

In ce sa mai cred?

Mai cred in tine, eu inca iti vad lumina si soarele

Iti vad chipul ascuns printre zebrele

Te-a ranit si te-a lovit

Ticalosenie spui tu, acum amortit

Ramai cu bine suflet de iubit.