Fragment 3 din LadyLove

Am crezut și nu o dată, având consecvență în iubire și echilibru, că dătătorul de viața ne face onoarea să o trăim. Am crezut și m-am luptat gurilor subțiri cu buze uscate, care nu știau a spune despre iubire și onoare la fel ca mine. M-am reinventat ori de cate ori a fost nevoie. Am săpat în mine până unde părea că nu se mai  poate. Și nu  găseam în asta o limită, nicidecum, mă lăudam când reușeam, stârnind astfel de la invidie, gelozie, posesivitate, revoltă, ignoranță,  până la oameni cu priviri admirative și mute, cei din urmă fiind adesea oameni mult mai maturi decât mine. La douazecișidoi de ani mă înțelegeam cu o prietenă de patruzecișicinci. Nu m-a îmbătrânit. Ea imi cerea sfaturi iar eu i le ofeream pe cele inca pure.

M-au dezămăgit mulți. M-au desconsiderat în principii, iar cu fiecare dezămăgire în parte, repoziționarea mea pornea spre alte direcții. Cui îi puteam eu spune că adevărul îmi croiește mie viața?  Că aerul îmi dă mie destul cât să fac pe alții să fie frumoși și să zâmbească?

 Cu fiecare schimbare, pierdeam din ce în ce mai mult, din principiile, din valorile mele, din ceea ce credeam, din ceea ce  vedeam, din ceea ce simțeam, din tot ceea ce reprezentam cu adevărat eu.

Un prieten mi-a spus odată că oamenii au puterea de a ne altera. Mare adevăr! Am o expresie pe care imi place mie să o folosesc în cazurile de acest gen și anume: mănâncă mere stricate, te vei strica și tu! Vei strica și tu la rândul tău!

Trăiam într-o lume a liniștii de ascultat. O lume a mea unde ceream a mi se vorbi fără cuvinte  și cu atingeri fără trup. O lume unde a simți se întâmplă fără să vrei, unde zborul uman există și fără aripi. Pocnea în mine un sortiment de amalgam al stărilor vii, stări care mă făceau să cred că totul este posibil, că pot atinge un galben vestejit și să-l refac verde. Mă simțeam puternică, alteori crud de slabă. Până când nimic nu se mai succedea raționamentului. Nici măcar timpul.

O lume a mea, unde o mână întinsă, când îmi urlă sufletelul ahtiat după o atingere caldă și sinceră, cu  fruntea încruntată de apăsări și tulburări sistematice și tremur de o incontrolabilă incertitudine, cerșind, lipsită de orgoliu și fudulități  meschine,  de  exprimări  subtile  și uitate de profunzime ar fi hrănit tot Adevărul din mine, regăsind  curajul de a mă accepta până la ultimile curbe.

Credeam că doar astfel se poate trăi într-o lume devotată culorilor calde și a artei către zâmbet și fericire….

Știam că trăiam între coordonatele unei lumi idealiste, concepută de iubire. Realitatea mă făcea să greșesc, iar ce reușeam a face mai bine era “setarea”  dulcelui  fenomen al auto-orbirii, când îmi blocam rațiunea firească, cea informațională și operatională să mai gândească. O făceam când mă lăsam cotropită era frica a ceea ce pot să gândesc, mă rupeam de rațiune și mă lăsam cât mai dusă pe val. Nu știam să înnot, mă aruncam fără colac, mă credeam vreo matză cu sase vieti.

Insă ce se întâmpla pe val devenea și mai senzațional. Dădeam imediat tonul unui val perfect și îl făceam să creadă că îmi place să mă stropească. Când aveam să obosesc trăgeam de mal mai  aproape. Dădeam piept cu valul mult și bine, să mă știe de puternică și dornică, lăsându-l să mă domine. Fără ezitare mă trântea cu fundul de nisip, încă puțin și aproape să mă înnece. Mă vroiam ridicată dar el mă ducea și mai adânc!

Trăiam palpitații de nu mai simțeam pământ sub picioare, iar apa sărată mereu mă făcea să cred că mă iubește. Plănuiam să mă retrag, să mă duc spre treburile mele. Mă uitam în fugă după el, părea mai hotărât ca nici unul de până atunci să mă doboare.

Mă orbisem să cred că acum era să fie vorba despre acel altfel de val. Fugeam spre mal, udă și înfrigurată, închideam  ochii și retrăiam secvențele. Imi aducea atâta neplăcere, atâta  nefericire, doar pentru că mă încăpătânam de fiecare dată ca pe cel din urma să nu-l mai sar!

Vroiam doar să îl trăiesc, să vină cum ii vine, să plece când vrea și să se uite cum îl aștept în dulcea mea romanță de a iubi până-n abis.

 Bucuresti, ianuarie-februarie 2011

Fragment 2 din LadyLove

Pe bărbați îi pedepsesc când se comportă ca niște nemernici frustrați, atunci când, după două trei partide cu o ispită, parcă concepută pentru lauda altora, se apucă să-și  detalieze performanțele sexuale prietenilor săi, câștigând astfel mult doritul loc în loja imaginară din mințile lor strict masculine. 

Ea rămâne în pat zâmbind și se întreabă :”O să mă respecte? Am fost cam vulgară și perversă, porno nu mai zic. Dar azi e luni,  îmi parfumez gâtul și îndrept cămașa. Sar într-un călcâi, căutând haotic al doilea toc, cu un entuziasm nebun în a-mi îndeplini funcția de la serviciu la cote maxime. Mă simt în formă, găsind  metodă perfectă în a fi la înălțime”. Mai pe scurt, femeia își trăiește imaginea  unei  zile perfecte. Insă oricât de drăgăstoasă i s-ar fi arătat ea acelui bărbat, fie că era vorba de un “one-night-stand”,  sau deja despre o relație, mecanismul lui sexual  monitorizează și deslușează  prin conceptul excitativ cunoscut din copilarie  că pornografia și perversiunile sunt mult mai dorite și întepătoare, decât miorlăiturile pisicești cu “te iubesc”, spuse-n șoaptă la ureche. Pe acei bărbați îi mustruluiesc, care deși turbează la aceste manifestări libertine, nu vor sta mult pe gânduri până la o primă insultă în a te denumi o curvă.

Dar ce înseamnă curvă și de ce a apărut această definiție în special adresată femeilor, bărbații nefiind foarte departe de comportamentul notificabil în acest cuvânt!?!

Aș putea întra în polemică la nesfârșit despre acest subiect și nu o fac pentru că vor fi puțini acei care știu despre ce categorie anume de femeie vorbesc atunci când ea intră în acest incetuos vocabular.

Lucrurile fiind de fapt  foarte simple ce pornesc de la începuturi, mai vorbesc despre acelaș subiect și cu această posibilitate am ocazia să subliniez. Lumea a fost împărțită în două, o dată cu lumea biblică aparută și înversunat apărată,  bărbații au preluat supremul control considerându-se parcă mâna dreaptă a lui Dumnezeu față de mizeriile femei care….au mâncat din acel măr păcătos. Așă că, încă din acele începuturi, universul masculin a desprins că deține putere atât fizică cât și psihică în a fi mai dur și mai impetuos în fața femeilor, consimțind că în judecata lor nu se ascunde nici un fel de eroare ori păcat. Eu aș ține cont, de un Adam care nu și-a apărat teritorul de nevrednicul șarpe….

 

Imi plac mult filmele alb negru, au un joc al cuvintelor mult mai penetrabil decat cel de astăzi, mai subtil și mai clar. Replicile lor sunt la obiect fără ocolișuri, iar mimica sunt principalele prim planuri pe care se focuseaza întreaga acțiune, ceea ce ușurează privitorului să perceapă noțiunile simple fără sofisticare și atracție către alt interes, altul decât cel al intrigii.

Spun de filmele alb-negru, pentru ele rămân singurele aducătoare al unui aspect al trecutului vizavi de interactiunea verbala si expresiva, și a mentalității de atunci în compoziția lor pură,  culminând în zilele noastre în alte milioane de forme, păstrând totuși aceeași rădăcină.

Femeile au fost mereu cele reținute în folosul bărbatului, creându-le astfel sentimentul de dependență, de inferioritate, instalându-le propria ipocrizie față de ele înșele.

De cele mai multe ori bărbații își vor numi curvă, femeia pe care tocmai o iubise atât de mult, cea pe care tocmai a pierdut-o, ori nu o mai poate avea!

Las subiectul deschis și neterminat, considerând că indiferent cât de multe s-ar fi scris, schimbarea vine din intregul fiecărui bărbat, care înțelege de astăzi și de acum să aprecieze manifestul iubirii prin activitatea sexuală atunci când este dorită unanim către una deschisă și liberă.

Mai doresc bărbaților să îi rog să nu mai învete femeile importanța banilor și să nu le mai construiască minciuni infantile în a le obține mici favoruri, pentru că nu știi niciodată cum după ce “ai reușit să o cumperi”, te vei îndrăgosti de ea…

Aduc aminte că vorbesc despre o anumită categorie de femeie, cea care nu percepe în aceste gesturi consumabile altceva decât efortul bărbatului în a îi satisface din micile bucurii materiale ale vieții. Vorbesc despre femeia care simte profund și trăiește totul atât de intens încât doar acei ochi luminați ale unor bărbați pot înțelege dedesubturile ei, unde într-o lume limitată acceptă și schimburile materiale. Vorbesc despre o anumită categorie de femeie!

Femeii care știu să iubeasă, iar devotamentul le rămâne un instinct nemuritor ce le curge prin vene, cu mâini atât de frumoase. Evoc femeile aducătoare de lux prin atitudinea și respectul ce și-l poartă.

Amintesc bărbaților că este foarte ușor să distrugi încrederea unei femei, puterea și frumusețea ei. Este poate cel mai simplu scop de obținut acelor bărbați dominați ai succesului absolut, prin mijloace cabalistice, fără scupule ori omenie, în orice și-ar propune. Le mai amintesc doar că, făcând acest lucru este poate unul din cel mai josnic fapt, care nu conduce decât spre portretul evident al unui bărbat slab, credul, imatur, pierdut într-o lume creată de el, influențabil, cu alte cuvinte…un nimeni!

Le mai aduc la cunoștiință, că se simte prezența unei dureri  ce îl și conduce spre un drum atât de josnic, însă odată recunoscută ea se ridică complet și se scurge cu totul ca și cum nu ar fi existat, astfel încat aș sfatui către alegeri noi, începând de acum din acest moment, concurând astfel cu o noua dimensiune a mareției de sine.

Obținând informații noi prin experiențe și oameni, prin relații tranzitorii și noi suferințe căpătate, ni se dezvăluie încă o dată, amploarea reală a spectrului despre necunoscut, către o nouă viziune mai amplă și mai hotărâtoare. Cel puțin așa arată o abordare sănătoasă…

Increderea în relație se dezvoltă și se împreunează foarte bine  în timp, dar mai ales în felul în care este consumat și folosit! Până la încrederea totală, câteva din dedesubturile ușor de surprins sunt dorința individuală către succes, orgoliul imperturbabil, posesivitățile noastre și gesturile egoiste ce ne rămân și vor persista, disimulând imaginea sentimentelor, a intențiilor noastre adevărate acestea formând consistența unor opreliști considerabile.

Atât femeile, cât și bărbații s-au lăsat prinși în jocul ametitor al “ruletei de casino”  care nu duce decât către faliment și satisfacții contrafăcute. Vorbesc de falimentul emoțional care  funcționeaza fiecare la nivel individual și se identifică cu insolventa voluntară sau involuntară a unui suflet  secătuit, acrit și pustiit. 

La Tita :)

Jurnal de Spania…

http://www.youtube.com/watch?v=OSKO4go3HjM  Enigmatic Encounter Atb&Enigma

Parca au fost putine zile acum aproape de plecare, dar necesare cat sa ma readuca pozitiva si cu pofta de viata. La tita, matusa in spaniola sunt eu!  E mica, daca are 40-50 cm cu degetele roz si spatic pufos. E ca un buretel cu ochi de cristal. Trei zulufi carliontati si miroase bine rau. Zau cata treaba ai, schimba pampersi, calca, intinde jucariile- strange jucariile, ascunde telefoane-telecomenzi-creme-carti (orice din calea ei) alergat dupa funduletzu ei la fiecare secundica, dureri de spate, dureri de maini…. Plange nu stii ce are, primesti indicatii tematoare sa le respecti cum trebuie. Si partea cealalta care trebuie sa o tii in control, sa nu ii strici deja educatia primita si cum e invatata, sa respecti regulile casei cu care este obisnuita. Stie sa faca un monton de cosas pentru varsta ei. Pana mea, o secunda mai mult daca ii incalzesti mancarea si nu o mai vrea. Madre miaaa :) ).

Ieri mi-am facut curaj si am propus sa am parte de o mica plimbare doar eu con mi dolce sobrina. Asa ca am deschis dulapiorul plin cu abtibilduri floricele si fluturasi din camera ei roza, care miroase numai a bonibon  :)) si…cauta cu ce o imbrati. Tricou cu un happy face o salopetica de blugi si sandalute rosii, eram intre tenisi si sandalute. Trebuie sa fie totusi asortata :) . Ma ajuta, ridica manutele si se chinuie ea sa isi bage coatele prin manecutele mici. La fel face si cand o dezbraci si cand ii pui el centuron :) . Te ajuta la un anisor si 2 luni….Am luat Aspitos la mine 2-3, ii plac la nebunie si stie singura sa le gaseasca in dulapul din bucatarie.  Repede fug si eu sa ma imbrac cand sa trag o rochia alba primita de la sis, imi spune ca vrea apa…. du-te dupa apa si intoarce-te inapoi sa te termini de imbracat. Ies pe usa, stresata toata cu ditamai caruciorul la ditamai etajul cu un diamant la purtator! Oye mira esto! Cu liftul usor…la scari cumplit…. Eh…imi tremurau toate pe mine dar m-am descurcat. Am fost in parc si ne-am plimbat pana la Chino, stiu drumul pana acolo si inapoi. Ne-am imprietenit cu alti copilasi, ne-am salutat, ne-am spus si Adios, ne-am plimbat si pe jos. Cu o mana impinge caruciorul cu o mana pe Caty, ba mai vrea apa ba mai vrea Aspitos, ba vrea in fundulet, ba ramane pe un picior de-al meu sprijinita. La trecerea de pietoni o iau in brate, sprijina caruciorul sa nu o ia inainte. Asa cum si trebuie partea pietonala e putin in vale la trecere, deci, sprijina caruciorul ia-o in brate, apasa butonul, asteapta verde si dai si treci.

Ne mai plimbam, ne mai pupam. Ajungem aproape de casa, cu dureri peste tot, mai ales la piciorul stang (nu stiu ce are). Deja eram asudata toata…obosita. Intram in scara tine caruciorul de care se tinea Caty, in timp ce bagi cheia uita-te la ea sa nu cada. Deschid usa si intra ea prima… intru si eu si incep sa trag de carucior, iti trebuie ceva experienta si skill-uri sa stii cum sa manevrezi rotitele alea. Trageam eu acolo cu ultima suflarea si cand ma uit Caty a mea, cum va spuneam un puf de 40 de cm tragea si ea cu mine…..

Va spun, a fost o clipa in care s-au blocat toate, totul s-a oprit…Ea cu manutele alea mici tragea de carucior dublu cat ea, cu un piciorus pus in dreptul usii sa aiba mai multa forta, incruntata si ea ca mine si bolborosind ea ceva pe acolo. Am ramas fara cuvinte…nu pot sa explic sentimentul…chiar nu se poate spune nimic. Eram acolo blocata si prezenta la fiecare miscare si gest al ei. S-a lovit …evident…si eu ca o naluca trebuia sa ma astept. I-au dat doua lacrimi am luat-o in brate muta si fara cuvinte, certandu-mi neatentia.

Am asezat-o inapoi in carucior si am intrat in liftul cu onglinzi. Ne-am privit amandoua in oglinda, ea cu ochisorii rozulii de la lacrimi, eu topita toata, ne-am privit nu spunea nimic se uita fix la mine eu fix la ea. I-am sarutat manuta si i-am zis multumesc.

Seara, inainte de somn mi-am reamintit scena. Nu doar o data, de mai multe ori…mi-au dat lacrimile, imi dau si acum…

Multumesc sufletel scump.

 

Barbatilor, educati-va!

http://www.youtube.com/watch?v=1wYNFfgrXTI

Pana cand o sa tot credeti ca o salata la pranz e ceva gay!?! Luati un loc in parc, o muzica buna o carte buna… Invatati sa analizati, sa va ganditi la ce simtiti, la ce va doriti, la cine sunteti…Pe bune faceti ceva, imbunatati-va viata, stilul de viata, armonia interioara. NU este GAY sa sari coarda, repet, Nu ESTE GAY daca asta simti ca vrei sa faci! Nu este gay sa furi flori dintr-o gradina si sa i-o aduci iubitei tale. Nu este nici penibil, nici hilar sa iti ridici partenera la dans chiar daca tie ti se impleticesc degetele de la picioare. Nu este gay sa fii nici transparent, nici prea colorat,  nici sa-ti  impingi  caruciorul cu copilasul tau….sau al prietenelui tau cel mai bun.

Sa fie Romania? Sa fie comunismul? Or fi circumstante destule, dar mentalitatea de “Eu sunt barbatul, Eu dau ordine” is such a bulshiit. Damn it!

Educati-va gusturile, pasiunile, respectul de sine, respectul fata de ceialalti. Si mai ales invatati sa traiti si cu inima, sa dati din inima. Sa treceti mai departe, sa asteptati cand trebuie. Sa fiti oameni… Sa apreciati ce primiti. Sa fiti recunoscatori. Mai renuntati la mana stanga, sau dreapta, la filme cu de toate….( jeeez), si invatati sa cuceriti femeia care v-o doriti, invatati cum sa va construiti fericirea, iubirea.

Invatati strategii de abordare, de jovialitate, de eleganta. Invatati sa cititi valorile adevarate, NU DOAR BANII!!! Invatati sa iubiti, sa aratati ce simtiti…nu va mai ascundeti dupa umbre inventate, doar doar sa nu suferiti. Nu exista viata fara suferinta!

Fi-ti voi insiva, intr-o forma buna si mai frumoasa… Si spune-ti mersi ca nu va cere nimeni sa va luati sabiile si sa aveti curajul sa va aruncati in razboaie sa taie altii bucati din coaste….

There are no man’s, there are kids playing with feelings. They think  that feelings are some toys made just for having fun…

Si hey, voi femeilor…nu mai acceptati ce va subnutreste, ce va diminueaza sau va devalorizeaza.

 

……………………………………………………………………

In alta ordine de idei pe scurt : creati-va obisnuinta de a vorbi despre starea emotionala, atentie la fineturi si putina imaginatie.

Fragment din LadyLove

 

-Ce om, cu înfățișare de bărbat cauți?mă întreabă Gândul.
- Doar un el special, multicolorat, emotiv și puternic, armonios încadrată frumusețea sufletului cu cea a fizicului, trebuie să îl văd ca într-o oglindă. Un compozitor care să îmi dea viață devenind prin muzica lui cu dans, un instrument al corpului, un compozitor pasionat după o muză concretă și devotată inspirației lui!

Un el care s-ar abține de la egoism, ca eu să-l pot trimite în curcubeul senzual. Il voi putea face să vibreze, și să uite să respire, până când îmi satur eu adorația față de el. Ii voi ierta, așa zisele păcate. Să aibă mâinile de bărbat,  care vor face din corpul meu să prindă forme de femeie și cu care va scoate tot ce e fals din mine. Să aibă ochii care îi văd cum caută și îmi cad apoi în palmă ca o jertfă a împlinirii. Să-mi curețe sufletul de umbre  și griji, iar alea prioritare să ni le asumăm reciproc.  Să se ocupe de mine să fiu bine.  Să mă facă să fiu mai buna si din ce in ce mai buna.

Să nu se lipească prea mult de mine la masă cu musafirii, nu ca nu mi-ar placea, dar nu am fi primiti asa cum ne-am dori sa se intample. Să nu îmi ierte delăsarea. Să fiu eu cea care decide când îmi tund părul. Și să mă găsească frumoasă cu fiecare lucru schimbat sau nou. Orice, din “nu ca înainte”,  să-mi accepte îndrăgind evoluția.  Pregătit să-și cedeze tot confortul mie, fara a profita vreodata cu adevarat. Să mă descalțe din priviri. Să mă dezbrace fără mâini. Să vină acasă când este timpul de venit. Să mă înțeleagă cum iubesc eu. Cum știu eu a iubi, să încerce si el din ale mele.

Pentru că nu mă simt bine în blugi să evite cât se poate ieșirile care necesită o astfel de îmbrăcăminte. Să fumeze și din țigările mele. Să comande din meniu pentru el, ce-mi place și mie. Să-mi  rămână tânăr. Să facă ce crede el că e mai bine cu mine.

Să mă înveselească. Sa iubeasca viata oricat de bogat sau sarac ar fi. Sa se multumeasca cu multul la fel de bine si cu putinul.  Sa imi ofere suport emotional.

Să fie cel care îmi încălzește degetele de la picioare cu ale lui.  Să ne putem filma când ne iubim. Să mă caute de purici ca pe maimuțe. Să fie politicos cu restul femeilor și atât.  Frumos la chip, iar când îl sărut pe frunte și privesc spre el să îi găsesc genele frumos arcuite și buzele cărnoase, ca un bebelaș care caută odihnă la pieptul meu.  Când mă are în brațe să o facă cu pieptul bine desfăcut.  Să fie educat și galant, dar serios când trebuie.  Dar, aș vrea totuși chiar foarte serios!

Să fie impunător prin “armura” lui, ba chiar cu un mecanism al posedării usor dus la extrem :) .  Ar fi o forma subtila de a spune:  „Hai predă-te în brațele mele, de aici nu mai ai cale de întoarcere, lasand oricum destinul sa isi urmeze drumul.  Până la el să fie un “One way trip”, hotărât și categoric.

Sa fie masculin, puternic si sensibil. Sa fie natural, curajos si sincer. Sa spuna mereu Adevarul oricat de tare ar putea sa doara. Sa ma indrepte cand pasesc stramb, sa se oglindeasca in actiunile mele. Sa caute in sexualitate divinitatea completa, sa ma accepte asa cum sunt. Sa imi ofere atentie, afectiune si apreciere. Sa-mi croiasca un drum in viata, spulberandu-si frica de a ma pierde. Ca prea multa lumina m-ar face sa uit de el. Sa creada in mine si dragostea mea…

Sa spuna ce simte, sa caute pasiunea si romantismul. Sa fie harnic si dornic de mai mult si mai bine. Sa imi accepte personalitatea, uneori acida alteori darnica. Sa ma cunoasca…si sa stie ca in timp ma dezvalui din ce in ce mai bine.

Sa dorm noptile langa el unde devine locul prefer sa-mi las mintea sa se odihneasca. Sa ma priveasca. Sa fie acel el pe care il vad cu ochii inchisi. Acel barbat trecut si intelept. Acel barbat unic, special. Uman.

Sa aibe aceleasi nevoie de a cauta un suflet unde poate sa se descotoroseasca de prejudecati, de oranduiri, de reguli si religii.

Sa fie prietenul meu de suflet, amantul meu din noptile pline, sotul loial langa care lupt cot la cot pentru o viata mai buna.

Sa fie el, sa am ochi sa il recunosc. Sa il am langa mine. Si cu el de mana…sa plecam spre orice, oriunde…

 

 

 

 

 

 

Punct si de la capat

http://www.youtube.com/watch?v=_EBYf3lYSEg

Intr-un sentiment absurd ma gasesc acum -spun ca sfarsiturile prind bine. In nici un inceput nu gandesc la ele!!!  Cumva atunci cand pui punct, ai o sansa sa incepi cu litera corecta expresia potrivita, acum ca esti la proaspat de linie. Punct si de la capat…

Simt cand se apropie sfarsitul, il simt cu mult timp inainte. Se simte apusul, se vede innorat si iti dai seama dupa daca e un nor trecator sau e trasnetul de final.  

Cand se fluiera de final, cu luminile oprite, cu ochii inchisi ni se scurg doar memorii cu voci alese. Memorii ce multa vreme se vor amesteca prin trecut si viitor. Nu apartinem prezentului pentru ca sfarsitul se accepta greu. Cand se pune totul pe OFF, te doare, urlii.  Intr-un preludiu al agoniei, ne lasam aburiti de cele mai manipulative ganduri proprii. Din instinctul de supravietuire, din dorinta de a trece peste. Nimeni nu doreste finalul, nimeni nu doreste sfarsit, toti vrem inainte. Valurile mari si rapide mana in mana cu timpul ce consuma totul  plus naturi umane si lacome cum suntem, nerecunoscatori cum tindem sa fim…vrem mai mult. Vrem mai mult cand celalalt crede ca a ajuns la capatul sacului. Eu in schimb  nu cred ca se poate ajunge vreodata la ultima picatura de speranta si putere pentru drumul  inainte. Intra in scena nenorocitele : orgoliul, incapatanarea, negarea, frica…. Sentimentul primar in noi este al sperantei, al credintei… Nimeni nu-si doreste sa cunoasca sfarsitul. Si apoi daca se intampla sa fie in asa fel incat sa ne gaseasca la fel de proaspeti si tineri. 

Cu ochii deschisi, pui punct si de la capat.

 

Ps: M-am accidentat nitzel,” recovering all datas” mood

Muzica

http://www.youtube.com/watch?v=AiaY-vRowfc

In sfarsit un mix foarte foarte bun. Si cand spun asta la ce ma refer? Poate fi bun azi, dar maine nu/nu la fel…asta face ca un set sa fie bun…sau EXCEPTIONAL DE BUN. Sa-l gasesti pe mood-ul pe care esti- il intelegi in totalitate, poate fi bun si maine caci stii unde sa-i gasesti potrivitele pentru tine, dar sa nu-l descoperi pe larg la fel. Mai obiectiv spus, iti scapa cele 3 secunde de pian de trecere cu o piesa veche si atat de romantica. Incredibil de bun, mixtura intre chill-house-tehnica-muzicalitate-ritm-traire. Cand gasesti legatura intre Massive Attack – Protection vs. The Cure – Close to me si Franz Ferdinand – lets get high, atunci stii ce inseamna un bioritm interior muzical de o acuratete incredibila. Si culmea, acuratea nu vine din “individuale” ci din ” majoritati”. Mai concret? Adica sa pot compune ceea ce este pe gustul tuturor si bun. Nu doar o combinatie ce place tie, lui si inca catorva.  Un set bun nu te plictiseste, iti tine coonstiinta treaza sa spunem asa, te tine in PIESA.

Daft Punk – Something About Us… cu

Un start  bun – Voice of core Sofa Sweeper (Ibiza) “change your heart…” / Past Sub Sub “they don’t love you like I love you”/Werewolves On Wheels -Hayride to hell… si aproape incheie cu Marvin Gaye/ How Sweet it is (To be loved by you)…..

Enjoy