Minciuna in care traim

“PHARMACEUTICAL DRUGSI think the number of deaths caused by prescription drugs each year is up to 200,000 if I’m not mistaken.  And that’s not even the mistakes.  That’s the number for properly prescribed meds!  The drug companies trump up a crisis, like cholesterol numbers that are too high, restless legs, hyperactive kids, whatever, just when they are ready to release their shiny new pill for exactly that problem.  They lie and fudge in their testing, hide the flaws in the results, push for fast track approval, and wala! Billions more pour into their coffers, while people start keeling over in droves.  By the time the FDA decides to even ‘study’ the issue, thousands have died.  Don’t you just love being the real test subjects for them?  And you didn’t even get paid to be in a clinical trial!  Even if the hungry lawyers get the class action suits going, the award damages are far, far smaller than what the company has already raked in.  Oh well, there’s always ‘collateral damage’ with these things, you know?  Haven’t I heard those words somewhere before, like when the government is making excuses for killing ‘innocent civilians’ during war? ”

http://worldtruth.tv/they-want-us-dead-eugenics-outlined/

 

Familie printre straini

Asa a fost sa fie, Este mai bine asa, Am invatat mai multe- whatever astea sunt minciunile care mi le spun atunci cand ma intreb de ce, pentru ce, cand s-a intamplat totul si de ce nu depasesc. Oamenii mei apropiati au plecat catre doua destinatii diferite iar acum ne situam pe mapapond toti impartiti printre alti straini croind vise si familii. Si asta se intampla acum vreo 5-6 ani. Abia gustam viata, abia incepeam adolescenta sa o miros.

Well, ce sa spun? Sunt fericita, sunt asa de fericita sa fiu aici cand nepotica mea are febra, sunt asa de fericita sa fiu aici cand mama se simte rau. Sunt asa de fericita cand o dor picioarele pe bunica mea, sunt atat de implinita sa ma destainui unei prietene culese. Auuu si inca cum doare! Doare de ma kk pe mine; unii vor spune – Ce se mai victimizeaza si fata asta! Altii- imi vor plange de mila. Ca asa e viata idioata si cretina, pe bune ca stiu, stiu de mica.

Imi construiesc o familie printre straini. Maine nu vor mai fi straini, dar nu-mi vor unge sufletul cum stiu doar ele. Au, ca doare!

Doare, e o durere acolo care apare si dispare. Apare cand nu te astepti, pocneste cand nici nu o simti si te lasa fara vlaga si putere. Te lasa amortit si vlaguit. Nici nu mai stiu sa rad cum trebuie….

Ma poticnesc de acceasi durere in fiecare proiect pe care il incep. Cand am crezut ca am gasit linistea si iubirea, mi-am dat seama cat imi lipseste siguranta si ordinea sufleteasca ce o regaseam acolo. Nu mai este si nu mai este de demult. Nici in copilarie nu era o familie de vis, stiu. Ele erau reperele mele, au disparut dintr-o data si n-am mai inteles mare lucru de atunci. Doare rau!

Unii spun ca e mai bine sa nu deschizi ranile adanci, altii te trimit la psiholog. Nu exista tratament si nici o forma de medicament, droguri care sa-ti alunge asta. Pot in schimb sa ma mint in continuare…

Mie dor de discutiile cu sora mea, eu mai visatoare ea mai logica. Eu mai sensibila ea mai orgolioasa, o completare frumoasa care ne ajuta sa ne dezvoltam altfel. Mama, o fiinta frumoasa si energica, imi placea sa o necajesc cu glumele mele inspirate.

Si cu cat timpul trece, distanta se mareste. Cand telefonul suna…ne spunem doar lucrurile de deasupra liniei, vrand sa ne protejam poate, sau sa nu ne recunoastem slabiciunile…Cand telefonul suna si ne aflam pe fusuri orare diferite, pe stiluri de viata diferite, nici limbajul nu mai e acelasi. Straini devin cu totii…

Pana nu demult, din durere construisem o platforma ideala motivationala. Ma impulsiona durerea sa lupt, sa vreau mai mult, sa stiu ca pot. Acum nu mai merge… Poate e varsta, poate sunt schimbarile, poate este mediul…

Ma intreb doar…cum ar fi?

Cum ar fi, maine sa ma duc sa beau o cafea intre 12h-12h30 la sora mea, sa o sarut pe Katy pe frunte, sa ma mai intep putin cu Monica si dupa sa ma intorc la munca. Ma intreb cum ar fi sa  spun “trec pe la mama”?

Eu nu stiu ce inseamna “te spun lu’ tata”, “mama vreau asta”, “ma duc pe la maicamea” “vin ai mei in vizita” , “ma duc cu sormea la..”….eu nu stiu ce inseamna…

In concluzie, “e mai bine asa” …..