Blocajele emotionale, boala si energia

1.Ne imbolnavim sufletul, mintea si apoi trupul. Sufletul ni se imbolnaveste pentru ca nu-i acordam hrana speciala. Pentru ca 80% din actiunile si dorintele noastre sunt la limita materialului. Sufletul e pus deoparte, trantit intr-o ceasca de cafea de dimineata, unde-ti lasi buzele rosii cu bucati din piele moarta. Asa se imbolnaveste sufletul. Mintea devine o umbrela si te tine acoperit de ploaie pana pocnesti. Si cand pocnesti in trupul tau se da revolta, confruntarile, emotiile, scaparile, neatentiile. Te tratezi cu unguente…

2.Ne dizlocam de inima si sentimente, mintea o lasam sa primeze si apoi trupul face actiuni desarte. Un tot inseamna un intreg. Un intreg inseamna inima (ceea ce percepem din inima, sentimente, culori, sensibilitati, instincte, putere si vointa), minte (ratiune, logica, disciplina si antrenament). Mintea se deznoada de sora-sa si nu-i ramane decat sa acceseze din fisierele arhivate, din experientele vechi invatate, din presupuneri si suspiciuni. Trupul se lasa moale, necontrolat si determina actiuni contrare, desarte, complicate. Te tratezi cu baut si nopti pierdute.

3.Ne imbolnavim cu non-mancare, mintea si apoi trupul. Ne hranim cu ce gasim, ne hranim cu ce avem. Gatim ce putem, inghitim cand apucam. Ne slabim de energie si nu mancam pentru pofta dupa gust, ci mai mult dupa cantitate si avantajul financiar. Mintea da rateori, iar trupul se impleticeste in task-urile de zi cu zi.

4.Ne lasam imbolnaviti de televizor, mintea cumparata si apoi trupul urla de durere. Vrem sa stim totul si credem ca intr-o telecomanda ne sta puterea. Ca daca nu dam Press ON nu stim ce se intampla in lume, ca daca nu intelegem politica nu stim cu cine votam( si cand vin alegerile absenta la vot le da motiv de “frauda” cum asuma unii, altii tot de acolo), ca daca nu auzi stirile  nu intelegi in sistem traiesti (stiri doar despre viata satului in care se bea si se violeaza, se da in cap, se fura si mor oameni pe autostrazi). Ne cumpara din ganduri si timp, ne cumpara din emotii, din vise si subit ne doare corpul cu cap cu ceafa cu tot. Ne culcam tristi si ne intrebam “Ce ne facem? Te tratezi cu antidepresive…

5.Nu ne cumpatam in deciziile facute si nici nu alergam dupa activitati sanatoase, ne obosim psihicul si apoi ne imbatranim trupul inainte de vreme.

Boala este o disfunctie de metabolism. Netratata la timp genereaza in mai multe locuri afectiuni din cele mai grave si trage dupa sine complicatii. Boala, ca lectie spirituala poate fi considerat  motiv sa te cauti, sa te dezbraci.

Disfunctionalitatile trupului fizic sunt doar o consecinta a incarcaturii provenite din coeficientul si calitatea energetica pe care ti-o conferi, ti-o cultivi ori o culegi din jur. Caci intre toate firisoarele noastre sunt doar elemente energetice care raspund, corespund, se blocheaza, evolueaza, vindeca sau imbolnavesc. Energia pleaca si ea de undeva. Energia este creata o data prin gandul compus de noi si dus mai departe in minte si trup, prin urechea care se lasa deschisa sa auda orice si cat mai mult, prin gura care inghite.

Blocajele emotionale reprezinta insuficienta energetica pe care tu o soliciti dar nu o reincarci… Un blocaj emotional este capabil sa transmita in fiecare celula mesaje false, incomplete si nesigure. Informatia energetica in stadiul disfunctional este capabil sa genereze dizarmonii non-naturale organismului, metabolismului, mintii si ulterior trupului fizic. Blocajul emotional percepe schimbari la nivelul trupului, este calea cea mai rapida de monitorizare a anormalitatii in care te simti. In timp se instaleaza si boala…

 

Romania, Bucuresti

Romanul din Romania, spusa mai pe romaneste!

 

Sunt pe bulevard, e linistea strazii cu luminite de masini vin din indepartare. Intru in intersectie, imi las cotul liber si relaxat pe marginea geamului si cu o mana tin volanul de placere. Nu depasesc 50km/h, si daca nu ma insel asa este regulamentar (nu ma  intrebati care este regulamentul in Romania caci mi s-au dat peste cap toate invatate din teorie pana la practica strazii). Merg agale, si docil, si cumva si masina-mi asculta directivele, e mai fiabila, usoara si la mana mea. Cand ma mai aplec peste volan, cand imi mai las ceafa intinsa bine si dreapta pe spatar, cand mai tin mainele amandoua intre picioare si trag de volan doar cu cele doua degete aratatoare. Sunt in lumea mea buna, o bula protectoare care ma invie si ma ridica. Imi plac de mor felinarele aprinse noaptea, cum trec de mine, pe langa mine si le las in urma. Uneori ma mai uit in retrovizoare dupa ele, si se tot sting pana dispar si vin altele la fel sa le inlocuiasca. Ma duce cu gandul la sentimentul de “merg inainte”,  ca nu stau pe loc, ca timpul nu trece fara sa-i spun eu si mai ales directia este decisa de mine.

Ma bucur de plimbarea mea nocturna pe strazile din Bucuresti, de luna mare si rotuna de pe cer, de odorizantul din masina cu miros de liliac. Pe Freddie l-am ales, sa-mi cante in surdina, usor, atat cat e nevoie, sa fie intre zumzaiala de afara si linistea din interior. Freddie a ramas inca autentic inimii mele.

Imi place sa imi infranez…motorul, putin cate putin, pana cand in dreptul semaforului rosu nu mai simt nimic. Fac asta acum, ca-s strazile pustii, acum ca mi-s bine si relaxata. Fac asta caci este posibil…

Imi ies din ale mele si arunc o privire peste umar. In dreapta mea, intr-o mare tromba, o Dacia galbena, franeaza brusc dupa semafor    ( cum fac sa mut si eu zebra asta mai incolo?, -Vers din Parazitii). In masina doua romancele se hatana de jor pe manele. Pe sofer nu-l vad la fata, in schimb am parte de un detaliu sublim: un brat ridicat din umar direct pe centrul volanului, cu o bratara consistenta de aur la mana. Maneaua, fata si haurul….inca primeaza :) . (Nu stiu daca este de zambit, o fac sa nu zica lumea ca-s prea trista)

De trecerea de pietoni se apropie doi barbati, la camesi albe si pantofi. Sunt scortosi, de clasa buna…se opresc, se uita, pun capul in pamant si apoi le citesc trecerea rapida catre o discutie banala, cu iesire din impas (unele aspecte sunt atat de evidente). Eu, eu nu las capul in pamant, dar nici cu o privire insitenta nu pot sau sa trimit o chemare la o alta atitudine nu pot. Sunt femeie si imi pot pune siguranta in pericol, dar daca n-as tine cont de cateva sufletele din jurul meu care ma vor sanatoasa si intreaga as tine-o numai in actiuni de eroina!

Nu mai conteaza deja, semaforul a dat verde si Dacia galbena m-a facut si a calcat-o repede…tarsaind un motor de 1,6?

Ma intorc inapoi la plimbarea mea noctura placuta si buna. Nu am multi km, doar 20 si sunt hotarata sa mii duc la capat cu aceasi stare buna si linistita. Incep sa ating mai mult de 56km/h, total dezaprobator pentru doi taximetristi (cred ca vorbim de unul nou in scena, nu sunt sigura), si un audi negru prafuit care-mi da de zor flash-uri.

Eu am invatat sa respect soferii, sa le inclin capul daca mai fac vreo gafa (cele mai multe din ele facute din necesitate, altfel nu m-as numi soferita de Romania), sa dau prioritate, sa imi pozitionez viteza si distantele astfel incat sa pot permite mai multe actiuni in jurul meu, sa nu blochez, sa o calc mai tare daca 5km/h ar face ca partenerul de trafic din dreapta sa aibe timp sa intre in intersectie pana vine coloana din sensul opus trece la verde….

Mai sunt multe, dar este 6 dimineata si acusi ma intorc la trafic din nou.

Imi continui de drum, ma uit la copaci cum intrezaresc mai bine luna-ntreaga, ma uit la oameni, la masini, la strazi si case, blocuri si luminite ce trec intr-o viteza pe langa mine. Urmeaza un al doilea semafor, taximetristii cei doi sunt doar la o masina distanta de mine, dar un deliciu il face faptul ca un audi prafuit si negru sta la nici 100 de m cu capota ridicata, un grasut bine facut cu burtica revarsata peste motorul  fierbine face ceva. Eu stiu, i s-o fi stricat ceva?

Ah! Daca eram intr-un LandRover si aveam coaie in pantaloni, mi-ar fi placut enorm de mult sa dau geamul putin jos si sa-l intreb : “-Pot sa te ajut cu ceva? “, cu marinimie si atitudine, nimic dispretuitor si jignitor. Oare cum ar fi fost?:). Oare? Dar nu am coaie si nici LandRover asa ca imi continui mersul meu prin Romania si deci sa ma opresc la o benzinarie cu pofta de e-uri. Sa zicem ca-i glicemia scazuta da?

Imi fac loc printre rafturi tarsaindu-mi fusta lunga, si facandu-mi prezenta cunoscuta prin tranacanitul ciubotelelor mele crem. Nu, nu pasesc fin, doar ca stiu ca orice as face unele tocuri in functie de grosimea si inaltimea lor vor face zgomot diferit influentat si de podea.  Un casier…simpatic…se opreste din mancat seminte si imi face totalul. Platesc zambind ca si-a lasat semintele pentru mine :) . Nice nu?

Da, asta este Romania. Toate sunt la locul lor, manelistul de la semafor, un audi prafuit oprit in intersectie, un casier amabil cu pofta la seminte…Asta este Romania si toate par atat de bine puse la locul lor. Nu este nimic iesit din tipar, este aceeasi Romanie autentica. Un tablou negresit, nimic schimbat.

 

Tara in care eu imi trec tineretea si compun vise! :(